Se intampla din nou: Angajatori de Top. A 9-a (cred) editie a celui mai important targ de cariera din Romania are loc pe 22-23 octombrie 2010 la Sala Palatului din Bucuresti.

Am facut din nou echipa cu Catalyst Solutions, organizatorii targului, si voi avea un stand in cadru targului numit CV Clinic. La acest stand voi oferi feedback pe CV-uri vizitatorilor targului si ii voi ajuta sa se pozitioneze cat mai bine in interactiunea cu angajatorii (care vor fi numerosi).

Mi se intampla destul de des sa primesc emailuri de la persoane care vor sa vorbeasca cu mine fata-n fata,  altfel decat la o sedinta de coaching sau la unul din programele de training pe care le organizez. Angajatori de Top iti ofera vineri si sambata aceasta sansa.

Te astept!

Cool people,

Sambata viitoare (9 octombrie 2010) are loc in Bucuresti ‚The Leap’. Este cel mai puternic program de dezvoltare personala pe care il organizez si are loc doar o data pe an.

Am turnat in acest program cele mai valoroase principii, tehnici si concepte pe care le cunosc pentru transformarea atitudinii si a vietii. Daca vrei sa participi, mai sunt doar cateva zile pentru inscriere. Deci, grabeste-te!

Apropo de atitudine, te invit sa citesti doua articole pe People Skills Decoded, blogul meu in engleza, articole care exprima viziunea mea despre atitudine si succes.

Why attitude, not aptitude determines your altitude – cel mai citit si discutat articol al meu pana in prezent.

How badly do you really want it? – un articol recent in stil motivational.

In final, imi face placere sa va anunt despre un proiect recent la care lucrez. Este vorba de un site/blog de nisa numit Conversation Starters, pe care vei gasi numai articole despre cum sa initiezi o conversatie cu alte persoane in diverse contexte.

Deocamdata sunt doar cateva articole pe acest site, dar o sa apara multe altele in urmatoarele saptamani. Asadar, te invit sa-i faci o vizita pe Conversation Starters.

“Ce vrei?” – imi intreb clientul la coaching.

“Vreau sa avansez in domeniul meu, sa ajung in varf.” – imi raspunde.

“Iti place ceea ce faci, in domeniul tau?”

“Nu, dar nu asta e ideea.”

Ascult, pun alte intrebari, caut sa-l inteleg. Concluzia este ca vrea sa avanseze in domeniul sau deoarece crede ca odata ce ajunge la un anumit punct in acest domeniu, va obtine recunoasterea celor din jur. Iar obtinerea acestei recunoasteri ii va da o senzatie de validare, de valoare personala.

„Daca nu ai cu adevarat nevoie sa treci prin tot acest proces pentru a te simti valoros?” – il intreb. „Daca ai doar nevoie sa lucrezi la stima de sine si simtul de valorare intrinseca, ceea ce reprezinta un drum mai direct si mai eficient?” Se uita la mine perplex.

Constatarea mea este ca multi oameni merg pe drumuri care nu sunt cu adevarat necesare pentru a obtine ceea ce vor. Se extenueaza in joburi care nu le plac, avand de-a face cu oameni pe care nu-i suporta, avand un gand vag cum ca asta este singura cale.

Dar nu s-au gandit suficient la asta. Este mai mult o reactie automata fata de lumea in care traiesc. Iar daca se gandesc suficient de bine, deseori descopera ca zbaterea lor este in mare, nenecesara.

Asta se intampla pentru ca majoritatea dintre noi fugim dupa bani, faima, statut, fara sa ne punem doua intrebari foarte importante:

1. De ce vreau aceste lucruri, care este destinatia finala?
2. Exista cumva a cale mai buna de a ajunge la aceasta destinatie?

Cand iti pui aceste intrebari si chiar stai sa-ti explorezi motivatiile si optiunile, deseori poti deveni uimit de cat de simple si mai putin stresante pot fi lucrurile si cat de mult te-ai amagit singur.

Din perspectiva mea, aceasta este o trasatura fundamentala a societatii in care traim: faptul ca ne invata sa ne pacalim singuri. Scoala, familia, reclamele si figurile publice frecvent incearca sa ne faca sa alergam dupa tot felul de lucruri, gandindu-ne ca ne vor face fericiti si ca nu exista alta optiune. Uita-te doar doi metri dincolo de aceste mesaje populare si e posibil sa vezi altceva.

In mod particular, cred ca exista cateva mesaje pe care le primim in mod consistent, fie explicit sau implicit, care sunt de fapt mituri si tind sa ne puna pe drumuri pe care nu avem nevoie sa le luam pentru a ajunge la destinatiile noastre. Mesaje precum:

• Intotdeauna ai nevoie sa lucrezi din greu pentru a obtine ceea ce vrei;
• Munca este prin natura ei neplacuta si va trebui sa tolerezi asta;
• Mai multi bani te vor face mai fericit;
• Respectul si aprecierea altor oameni este cel mai important lucru pe care-l poti avea;
• Sanatatea si nevoile tale sunt secundare fata de nevoile altora;
• Nu poti sa fii cu adevarat fericit. Oamenii adulti traiesc vieti cu greutati si compromisuri.

Vre-unul din mesaje acestea iti par naive? Asta pentru ca sunt. Nu pot sa ma gandesc la o singura persoana pe care o cunosc, care ghidandu-se dupa aceste idei a reusit sa aiba o viata bogata si fericita, intr-un mod sustenabil. Nici macar una.

Convingerea mea este ca cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa te opresti din cand in cand, sa te uiti la drumul pe care esti, sa realizezi pe deplin unde se duce si ce alternative ai.

Facand asta si a actionand pe baza a ceea ce constientizezi, te pui pe o cale care este in mod fundamental diferita de calea pe care sunt majoritatea oamenilor si in acelasi timp mult, mult mai satisfacatoare. Este calea inteleptului.

Daca m-ai intreba care este lucrul de care majoritatea oamenilor din societatea noastra au nevoie, as spune implinire. Una din cele mai complexe emotii umane si din perspectiva mea, unul dintre cele mai nobile scopuri in viata. In acelasi timp, este si ceva ce multi oameni sunt departe de a atinge si chiar de a intelege.

A gasi implinire a fost un subiect important in viata mea in ultimii ani, atat de important incat oarecum a dat pe dinafara si am ajuns sa-i asist pe altii prin coaching sa-si gaseasca implinirea. Sunt multe lucruri de spus pe aceasta tema. Dar o sa fiu succint si iti voi prezenta ghidul meu in 4 pasi pentru gasirea implinirii.

Pasul 1: Intelege ce este implinirea. Ca si emotie, implinirea este ceva diferit de placere sau alte emotii pozitive. Placerea este emotia pozitiva de baza pe care o simti cand desfasori o anume activitate si este semnul ca esti pasionat de acea activitatea. A cauta placere este bine, dar ea nu este implinire.

Implinirea este o stare psihologica mai evoluata, care reflecta faptul ca o anume activitate are semnificatie pentru tine. Nu inseamna ca iti place, ci inseamna ca acea activitate este aliniata cu valorile tale si drept urmare, mintea ta o interpreteaza ca avand semnificatie. Doar atunci te simti implinit.

Pasul 2: Cunoaste-ti valorile. Daca sentimentul de implinire este o reflectare a faptului ca faci lucruri aliniate cu valorile tale, inseamna ca ai nevoie sa iti cunosti bine valorile pentru a fi cu adevarat capabil sa gasesti implinirea. Acesta este un lucru cu care constat ca majoritatea oamenilor au o problema, motiv pentru care se zbat cu a gasi implinirea.

Pune-ti singur aceasta intrebare esentiala: „Ce este important pentru mine?” Poate este echilibrul, invatarea, variatia, a-i ajuta pe ceilalti, a crea, a fi popular sau orice altceva. Aceasta intrebare este una din cele mai bune moduri de a-ti descoperi valorile. Smecheria este sa te tii de ea si sa te focalizezi pe cele mai importante lucruri.

Pasul 3: Creeaza-ti strategia. Din pacate, odata ce iti dai seama ce este important pentru tine, este improbabil sa il poti obtine doar dand din degete. Lucruri precum faima, succes, bani sau independenta nu vin pur si simplu. In mod surprinzator, nici macar a-i ajuta pe altii intr-un mod cu semnificatie nu se poate intampla pur si simplu.

Ai nevoie de o strategie. Ai nevoie de o secventa de actiuni bine organizata prin care sa treci, pentru a ajunge sa-ti aliniezi viata si cariera cu valorile tale cele mai inalte si sa le pastrezi astfel. Deci, obtine informatii, gandeste-te si dezvolta-ti o strategie pentru a crea conditiile potrivite pentru implinirea ta.

Pasul 4: Umple golurile. Uneori, iti va fi greu, aproape imposibil sa aliniezi viata ta cu o anumita valoare. Poate vrei sa ai echilibru in viata, dar tot dai peste sefi insistenti care iti cer constant sa muncesti peste program, lasandu-ti putin timp pentru a mai face altceva.

O astfel de situatie este doar un semn ca ai nevoie sa ajungi la un nou mod de a fi, pentru a-i putea face fata. Cu alte cuvinte, ai nevoie sa-ti dezvolti anumite abilitati sau atitudini. In acest caz poate ai nevoie sa inveti cum sa setezi granite personale si cum sa spui nu, si astfel vei putea sa creezi echilibru in viata ta. Majoritatea esecurilor in a trai pe baza propriilor valori este doar un semn ca trebuie sa umpli niste goluri legate de abilitatile si atitudinile tale.

Acest ghid este pana aici doar cuvinte cu o forma. La sfarsitul zilei, ce conteaza cel mai mult este punerea lui in practica. Lectia fundamentala pe care am invatat-o eu despre gasirea implinirii este ca actiunea si o minte deschisa sunt cele mai importante ingrediente. Pune acest ghid in actiune, si vei vedea niste lucruri foarte frumoase intamplandu-se.

Iata o distinctie pe care eu o fac si constat ca ajuta multe persoane. Face mai usoara pentru acestea luarea celor mai bune decizii in comunicare, in interactiunile cu ceilalti, si le asista sa isi imbunatateasca abilitatile sociale. Este o distinctie intre doua concepte ce suna similar:

Empatie: abilitatea de a intelege, percepe si simtii emotiile unei alte persoane.

Simpatie: tendinta de a-i ajuta pe ceilalti pentru a preveni sau diminua suferinta lor.

Acestea nu sunt definitii exacte, de dictionar, si se pare ca nu exista definitii universal acceptate ale empatiei si simpatiei in psihologie. Sunt mai degraba felul in care eu folosesc cele doua concepe, pentru a evidentia cateva aspecte cheie. Ele sunt urmatoarele:

1) Empatie este mereu buna, simpatia este buna in anumite contexte.

A intelege sentimentele altor oameni inseamna a putea accesa niste informatie foarte valoroasa, pe care o poti folosi pe cai multiple. Dar a simti nevoia de a-i ajuta pe altii, acesta este un lucru care de la un caz la altul poate fi bun sau rau. Uneori poate insemna onoare si construirea de relatii de incredere, uneori poate insemna a minti, a te purta fals, a-ti sacrifica propriile nevoi, a nu-i lasa pe ceilalti sa invete singuri si alte comportamente fara sens.

2) Poti sa ai una fara alta.

Aceasta este partea cea mai importanta. Poti sa ai simpatie, cu doar o vaga intelegere a sentimentelor celeilalte persoane. Si poti sa intelegi exact cum se simte o persoana, si tot sa ramai capabil sa nu o ajuti.

Poti sa fii o persoana foarte empatica si totusi sa iti mentii libertatea sa faci ceea ce crezi tu ca este mai bine, fie ca implica a-i ajuta pa altii sau nu. Poti sa ai empatie si sa ai optiuni in acelasi timp.

Se ne imaginam ca un prieten de-al tau te invita la petrecerea de ziua lui de nastere. Desi ti-ar face placere sa mergi, este o conferinta in alt oras in aceeasi zi la care ai vrea sa mergi si mai mult decat la ziua de nastere.

Avand empatie, intelegi ca asta va face prietenul tau sa se simta ranit, chiar un pic furios. Dar, avand simpatie doar ca o optiune, poti totusi sa spui nu invitatiei sale si sa mergi in schimb la conferinta, fara sa te simti prost. Este ceva ce mi s-a intamplat recent, si aceasta a fost alegerea mea.

De ce este aceasta distinctie esentiala? Deoarece atunci cand vine vorba de abilitati sociale, majoritatea oamenilor cred ca abilitatea de a fi empatic si tendinta de a avea simpatie sunt acelasi lucru. Daca ai empatie, ai simpatie. Daca intelegi cat de rau de simte o persoana, atunci nu te poti abtine sa nu o ajuti cumva, chiar daca rational stii ca este o decizie proasta.

Si bineinteles, avand in vedere ca cei mai multi oameni vad empatia si simpatia ca un tot unitar, cred si ca pentru a nu avea simpatie, trebuie sa iti sacrifici empatia. Trebuie sa devii ignorant si rece. De asemenea, mai cred si ca au automat multa empatie pentru ca tind sa ajute pe toata lumea. Iar toate aceste idei… sunt false.

Cand intelegi faptul ca empatia si simpatie sunt fenomene legate intre ele, dar care merg in cutii separate, poti sa ai empatie fara a avea mereu simpatie, si poti sa iti ridici abilitatile de relationare la urmatorul nivel.

Citeste articolul pe People Skills Decoded, in engleza – Empathy vs. sympathy: the big distinction.

In momentul acesta, piata romaneasca a locurilor de munca este din perspectiva mea, in cea mai rea pozitie din ultimul deceniu. Exista putine locuri de munca, multi someri, multe taieri de salarii, multi angajati munciti peste program si multe falimente.

Ceea ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca aceasta stare se auto-intretine. Pentru ca oamenii care au sansa sa accelereze iesirea din criza sunt in primul rand profesionistii capabili sa fie productivi si sa faca lucrurile sa se intample. Ori exact aceste persoane, intr-o stare de panica, aleg sa fuga de responsabilitatea lor.

Oameni care abandoneaza. De la tinerii care refuza sa isi caute un job pe motiv ca e griza si nu-i angajeaza nimeni, la angajatii care lucreaza ineficient si nu au o preocupare reala pentru performanta, la oamenii de afaceri care refuza sa iasa din vechile lor paradigme si sa faca ceva diferit, toate aceste persoane intretin singure situatia dificila si frustranta in care se afla.

Tendinta mea este sa vad o criza ca o provocare, care arata ce poate fiecare, care ii departajeaza pe cei puternici de cei slabi. Daca ar fi ca prin prisma crizei sa dau in acest moment un verdict la nivel national, as spune ca noi romanii suntem un popor de oameni slabi. De oameni care au abandonat lupta sau nici macar nu au inceput-o in mod real, preferand sa astepte, sa se ingrijoreze din reflex in mod inutil, si sa acuze clasa politica, managementul, societatea ca si cand acestea ar fi singurele cu adevarat responsabile pentru calitatea vietii lor.

Iar ceea ce reflecta acest fapt este o problema pe care consultanti in resurse umane si manageri de top il reclama de ani buni: o problema de atitudine la nivelul societatii romanesti. Marea majoritatea a romanilor au de fapt 3 probleme mari de atitudine:

1. Iresponsabilitate – convingerea ca nu ei au control si putere asupra propriei vieti, ca trebuie sa vina o putere mai mare si mai competenta ca ei, care sa le faca existenta si cariera asa cum le doresc, si are chiar aceasta datorie morala.
2. Inertie – tendinta ca odata pusi pe un anumit mod de a gandi sau a actiona sa nu le mai schimbe, chiar daca situatia necesita in mod clar asa ceva, sa prezerve cat mai mult starea de fapt de dragul traditiei, obisnuintei si a confortului.
3. Frica – de a actiona in moduri indraznete, de a apela la solutii neconventionale si incerte, de a-si asuma riscuri, de a gresi si a pierde, de a fi judecati, de a se face de ras in fata colegilor, rudelor, prietenilor, vecinului de la 2 s.a.m.d.

Iar ca un bonus, se adauga tendinta acuta a numerosi romani de a se exclude in mod eronat din categoria cu aceste trei probleme mentionate mai sus. Sa isi spuna: „Da, asa e! Asa sunt romanii in general, dar nu eu!” fara sa se opreasca cu adevarat si sa vada cum isi traiesc viata, cum arata cariera lor si ce le face sa fie astfel.

In ultimii ani, am avut sute de discutii cu oameni care isi detesta joburile, muncesc pe salarii de doi bani, si nici macar nu incearca sa faca ceva in aceasta privinta, dar care nu pierd nici o ocazie sa faca pe victimele. Intr-un final, intr-o realitatea concurentiala, mai ales pe perioade de criza, persoanele cu mentalitate de victima sunt cele care se plafoneaza cel mai mult si care au cel mai mult de suferit.

Acesta este costul mentalitatii. Iar persoanele care scot ce-i mai bun chiar si din cele mai dificile perioade, iar unele in mod special din cele mai dificile perioade, sunt cele care in fata provocarilor isi adapteaza strategiile, iar apoi calca pedala.

Stii ce job vrei, in ce fel de organizatie. Te pui pe treaba pentru a il obtine. Realist vorbind, mai ales daca aspiratiile tale sunt inalte, chiar daca esti foarte bun, va urma nu o simpla actiune ci un intreg proces de angajare, care uneori poate dura 3-6 luni si chiar mai mult.

Ca sa intelegi de ce, gandeste-te doar la faptul ca:

• Joburi de vis nu pica zilnic din pom. Ai nevoie sa cauti oportunitati, sa accesezi piata invizibila a locurilor de munca, sa folosesti si dezvolti reteaua ta de contacte, sa astepti;
• Odata ce ai dat de un job si trimis CV-ul tau, angajatorul nu se va uita neparat imediat pe el. Poate astepta acumularea unui anumit numar de CV-uri inainte de a incepe analiza lor si a trece la etapa interviurilor;
• Va exista o serie de cateva interviuri (de exemplu, intai un interviu cu un recrutor, apoi cu managerul de resurse umane, apoi cu managerul departamentului in care vei lucra), care se pot intinde multe saptamani, mai ales daca exista multi alti candidati;
• In orice moment al recrutarii si selectiei (trimiterea CV-ului, primul interviu, al doilea etc.), angajatorul poate decide ca nu esti potrivit si deci nu vei trece mai departe. Tu poti decide de asemeni ca nu este potrivit angajatorul sau jobul;
• Poti fii ales pentru job, dar sa nu reusesti sa negociezi cu angajatorul o oferta acceptabila (salariu, beneficii, perioada de incepere etc.). Drept urmare, o iei de la capat;
• Intelegi unde bat?

Data fiind durata procesului de angajare, mai ales daca in plus, in timp ce cauti jobul visurilor tale nu esti angajat si nu ai un venit, presiunea de pe umerii tai are sanse sa devina foarte mare.

Iti propun un concept care te va ajuta sa scapi de o parte din ea: jobul interimar. Un job interimar este o activitate pe care o desfasori intre ultimul job sau studii si jobul ce va urma, prin care sa iti asiguri un venit care sa iti asigure existenta. Jobul interimar este doar o statie temporara, nu o destinatie finala. El prezinta o serie de avantaje cheie:

• Nu necesita experienta sau calificari extraordinare si este usor de obtinut;
• Reprezinta o sursa de venit, nu foarte mare dar suficienta cat sa iti acoperi nevoile de baza si sa te poti descurca;
• Astfel, ajuta la diminuarea presiunii si iti permite sa abordezi procesul de angajare cu rabdare, si sa nu actionezi pripit, luand decizii pe care le vei regreta mai tarziu;
• Iti poate da sansa sa iti dezvolti o serie de abilitati universal utile, cum ar fi cele de comunicare sau lucru in echipa, care isi vor gasi rolul si in jobul pe care il doresti cu adevarat;
• Ai sansa sa explorezi si cine stie, poate sa descoperi un nou domeniu care te intereseaza, sa afli ceva nou despre abilitatile si valorile tale;
• Poti sa iti faci contacte noi si daca produci rezultate bune, rost de o recomandare pentru viitorul tau job.

Exista numeroase joburi interimare. Ele depind si de nivelul tau de expertiza, dar daca esti destul de tanar si neexperimentat, iti recomand sa iei in considerare joburi ca agent de vanzari, operator de interviuri, chelner sau receptioner. Important este sa fie un job usor de obtinut, usor de parasit, cu program flexibil si fara ore lungi de munca, ca sa iti lase timp si energie sa te ocupi in continuare de cautare jobului care te intereseaza pe termen lung.

Poate te intrebi, cum o sa para un astfel de job, pentru viitorul angajator? Evident ca CV-ul tau ar arata mult mai bine fara devieri de cariera in el, dar mult mai rau cu perioade lungi de pauza. Vestile mele sunt bune: jobul interimar, poate fi luat ca un indicator al spiritului tau practic si al unei abilitati de planificare. Dar va fi misiunea ta sa te asiguri ca este interpretat in acest fel, mai ales pe timpul interviului.

Pentru a avea o crestere naturala de la studii la job si de la un job la altul, ai nevoie sa gandesti in perspectiva, sa anticipezi oportunitatile si riscurile, sa fii deschis si sa ai initiativa. Multi dintre noi nu suntem insa, din pacate, formati in acest fel. De exemplu, putine persoane isi pun problema angajarii in primii ani de facultate, pentru a incepe sa isi faca o retea de contacte, pe care sa o foloseasca mai incolo. Stiu insa si persoane care s-au intors de la un masterat in strainatate si avea deja un job asigurat, pentru ca s-au apucat sa il caute din timpul masteratului.

Este important ca odata ce ai obtinut un job interimar, sa nu te opresti acolo si sa renunti la visele tale, doar pentru ca acel job este simplu si comod, iti asigura un venit, iar cautarea unui loc de munca asa cum iti doresti este stresanta. Daca faci acest lucru, este alegerea ta. Fii insa constient ca dupa 3-4 ani la rand, petrecuti intr-un job de mana a doua, credibilitatea ta de profesionist cu initiativa si determinare, este ca si dusa.

Decizia este a ta. Succes!

Inainte sa afli mai multe despre acest program, pune-ti urmatoarele intrebari:

• Traiesc in acest moment viata pe care mi-o doresc?
• Sunt atat de fericit si de implinit cat as putea sa fiu?
• Persoanele din viata mea ma trateaza asa cum vreau?
• Influentez lucrurile din jurul meu cat de mult as putea?
• Sunt o persoana sigura pe sine, carismatica si complet autentica?

Daca raspunsul la oricare din aceste intrebari este ‚nu’, atunci acest program este pentru tine.

The Leap este un program de training si coaching conceput pentru a crea o schimbare fundamentala in felul cum percepi lucrurile si cum reactionezi emotional la ele, care deschide oportunitati extraordinare in viata ta.

Acest program te va ajuta sa iti creezi o realitate interna care iti permite sa-ti transformi realitatea externa in ceea ce doresti. El seteaza o fundatie solida pentru a valorifica din plin potentialul tau, relatiile tale cu ceilalti si viata ta.

The Leap este capodopera programelor mele de transformare a atitudinii. Si, il organizez doar o singura data in fiecare an.

Pentru mai multe detalii, mergi pe pagina dedicata evenimentului.

Il gasesti si prezentat in engleza, aici.

Citeam azi prezentarea unui training de o zi pe abilitati de comunicare si ma uitam peste continutul lui. Aceste training acopera orice de la comunicare non-verbala, la gestionarea conflictelor, la comunicare de business si prezentare cu impact. Totul intr-o singura zi!

La un moment dat acum mult timp, si eu faceam la fel. Credeam ca daca pot sa acopar totul in cat mai putin timp, o sa livrez un training valoros. Si dezvoltarea mea, o abordam cam la fel. Citeam ca un maniac 5-10 carti pe abilitati sociale, apoi ma decideam sa pun in practica… totul.

Eram naiv, nerabdator, si aveam o intelegere fragila a invatarii umane. Uitandu-ma acum la acest mod de a aborda dezvoltarea personala, fie ca e vorba de abilitati sociale, incredere in sine, productivitate sau orice altceva, ma amuza.

Ideea este urmatoarea: oamenii nu invata astfel. O fiinta umana nu este ca un computer pe care poti instala tot software-ul de care vei avea nevoie vreodata in doar 24 de ore, si gata. E mai degraba ca un computer cu o limita de instalare de 2 Mb in fiecare zi. Deci iti va lua vreo 3 ani doar ca sa instalezi sistemul de baza de operare (aham… Windows?).

A incerca sa absorbi multa informatie, din zone variate a unui domeniu larg, intr-o perioada scurta de timp iar apoi sa practici totul este o tentativa extraordinar de ineficienta pe care unele persoane o au de a-si dezvolta abilitati reale. Ea nu functioneaza din cateva motive:

• Incerci sa acoperi multe concepte si idei, obtinand astfel doar o intelegere superficiala a fiecareia;
• Iti suprasoliciti memoria si uiti vasta majoritate a teoriei pe care o inveti;
• Devii instant de-motivat cand de gandesti la a pune in practica, pentru ca ai atat de mult de pus in practica;
• Ajungi sa practici un pic din toate, ceea ce nu face nimic sa se interiorizeze cu adevarat si nu duce nicaieri.

Singurul mod in care a citi mult fara sa aplici poate sa aiba sens din punct de vedere practic este daca esti intr-o faza in care doar vrei sa te expui la cat mai multe idei posibil pe un anumit subiect, pentru a alege apoi pe care din ele te focalizezi. Insa asa cum vad eu lucrurile, asta nu este dezvoltare personala in sine, este doar o faza de preparare, de explorare. Nu te astepta sa-ti imbunatatesti abilitatile din asta.

Modul eficient de a dezvolta abilitati si atitudini reale, este sa te focalizezi pe ideile cheie care au cea mai mare valoare pentru tine, sa le explorezi mai in detaliu, sa ti le bagi bine in cap si sa le practici consistent. Si, faci asta una cate una cu fiecare idee, nu toate de o data.

Cand fac consiliere in cariera, coaching si training pe abilitati interpersonale, aplic exact acest principiu. Unii din clientii mei sunt initial surprinsi de numarul mic de idei pe care la acopar, dar pe masura ce ei trec la a le aplica, inteleg repede de ce am aceasta abordare. Si, ai observat ca am tendinta sa scriu in aceeasi maniera?

Dezvoltarea personala eficienta este mai complicata decat pare la prima vedere. Cu totii vrem sa ne imbunatatim rapid, sa absorbim cat mai multa informatie, in cat mai putin timp, si apoi sa vedem cum abilitatile noastre se dezvolta singure.

Dar nu asa are loc cresterea personala. Este un proces gradual, care se bazeaza cel mai mult pe a segmenta informatia in bucati mici, pe actiune si persistenta. De aceea in dezvoltarea personala, mai putin inseamna mai mult.

Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cat de multa carte faceai; adica nivelul de studii si notele scolare, pe baza carora se facea repartizarea la locul de munca. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generatie de angajatori ne ia pe foarte multi dintre noi prin surprindere. Pentru ca desi criteriile lor de angajare s-a schimbat simtitor, noi reproducem inca, de la o generatie la alta, vechiul model de pregatire profesionala. Ca urmare, vedem oameni care fac cate 2 facultati si 3 masterate, si totusi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care sa ne scoata din acest model, iar eu sper ca voi contribui la exact acest lucru, analizand un mare mit educational. El suna cam asa:

Trebuie sa fac facultate si/sau masterat intr-un anumit domeniu si sa iau note foarte bune, pentru a ma dovedi specialist in acel domeniu, si a ma angaja cu succes.

In ultimii ani, am intrebat in stanga si in dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanti HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, si am descoperit un tipar:

1)      In mod direct, angajatorii sunt interesati de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;

2)      Aceasta capacitate este data de 4 elemente: atitudinea si motivatia, abilitatile si cunostintele tale. Aceasta este si ordinea descrescatoare a importantei acestor criterii la angajarea tinerilor;

3)      Educatia, experienta profesionala, activitatea voluntara, comportamentul tau sunt doar potentiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar acesti indicatori nu sunt ficsi, ci au nevoie sa fie interpretati.

4)      Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tine si pregatirea ta. Sunt inteligenti, pragmatici si desfiinteaza mitul de mai sus.

In primul rand, e important sa intelegi ca titulatura de „specialist” pe care o obtii la absolvirea unei facultati sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic in care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic aceasta eticheta, in conditiile in care sistemul educational romanesc este proiectat deficitar:

• Se ignora aproape complet formarea atitudinilor si abilitatilor;
• Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunostinte;
• Cunostintele transmise sunt deseori hiper-abstracte, invechite si inutilizabile in practica;
• Cadrele didactice au o formare excesiv teoretica si folosesc metodologii de formare depasite.

Notele mari obtinute in timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanta mare doar in interiorul mediului academic. In afara lui, ele iti vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru ca o persoana cu activitatea academica foarte multa dar mai nimic altceva in CV este deseori considerata prea teoretica, lipsita se simt practic si initiativa.

Faptul ca ai studii intr-un anumit domeniu, te poate ajuta in a te angaja in acel domeniu, insa mai ales prin prisma faptului ca dovedeste motivatia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor in sine. Exista bineinteles si exceptii. De exemplu, daca vrei o profesie in drept sau medicina, este esential sa ai studii in acel domeniu. Insa dincolo de unele exceptii ca acestea, vei fi surprins sa descoperi absolventi de politehnica in resurse umane, absolventi de teologie in management etc.

Daca ai avut ocazia sa mergi la interviuri facute profesionist, poate ai observat ca mai singura intrebare legata de studii este: „De ce ai ales acest domeniu?” Dincolo de asta, recrutorul va cauta sa afle despre activitatile tale si rezultatele pe care le-ai produs, felul in care te-ai comportat in situatii reale sau in care te-ai comporta in situatii ipotetice.

Si atunci, de unde acest mare mit al educatiei, care se propaga? Eu cred ca este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact intre mediul academic si cel de afaceri, dar si 2) un semn de disperare al multor tineri si adulti. Intr-o lume competitiva, dinamica, in care prea multi dintre noi am fost invatati sa ne simtim inferiori si nesiguri, incepem sa ne agatam de orice sansa pe care o avem la indemana de a ne ridica valoarea personala pe piata.

Insa dincolo de povestile pe care le auzi in jurul tau, o facultate in plus, un anume masterat, doctorat, reprezinta doar o cale de a face anumite achizitii si a iti creste un pic sansele de angajare si promovare. Ceea ce se ignora este existenta atator alte cai, mai putin facile dar mult mai eficiente, de la activitati voluntare, proiecte in ONG-uri, la carti, training-uri, conferinte sau experienta reala de munca.

Asa ca tot ce imi mai ramane este sa iti doresc multa intelepciune in a alege.

Eduard Ezeanu