Ma branduiesc ca un communication coach. Este felul meu de a spune ca folosesc intelegerea mea asupra abilitatilor sociale si abilitati mele de coaching pentru a asista oamenii in a-si imbunatati comunicarea si de acolo, a obtine tot felul de rezultate interesante.

Exista multe persoane in coaching. Si exista mult mai multe persoane care doresc, sau, cel putin viseaza sa faca coaching. Perceptia mea este ca de multe ori, oamenii sar in acest domeniu cu aceeasi intelegere despre a fi un coach pe care o are un copil de 10 ani despre a fi un chirurg. Stiu ca si eu am avut cu siguranta naivitatea mea despre acest domeniu, atunci cand am inceput sa fac coaching.

Acest lucru nu este in totalitate cauzat de lipsa de informatii disponibile despre coaching. Una din cauzele majore este existenta in toate aceste informatii a multe mituri larg raspandite despre a fi un coach. Scopul meu aici este sa abordeze 3 dintre cele majore.

Mitul 1: Totul este dragostea pentru oameni.

Dragostea pentru oameni este cu siguranta o mare parte de a fi un coach. Dar nu este totul. Coaching-ul este de asemenea o afacere si ai nevoie sa-l gestionezi ca una. Asta inseamna ca iti pasa de oameni, ii ajuti, poate chiar ii ajuti neconditionat sau sa dai mai mult decat e nevoie, dar la sfarsitul zilei, te asiguri ca este profitabil financiar pentru tine ca si coach.

Am intalnit persoane in coaching care credeau ca daca dau tot, le pasa de toti si nu cer nimic, vor avea succes in coaching. Acum lucreaza in recrutare, PR, oriunde numai nu in coaching. Deoarece nu au reusit sa faca coaching-ul sustenabil pentru ele.

Mitul 2: Totul este sa pui intrebari.

A pune intrebari este un mijloc excelent de a facilita solutii si un instrument important in coaching. Insa nu e tot ce conteaza.

Exista 2 tipuri de coaching: directiv si non-directiv. Coaching-ul non-directiv se bazeaza foarte mult pe intrebari, dar nu se opreste aici. El implica si ascultare eficienta, parafraza, inspirare si stimulare a clientului. Coaching-ul directiv implica prezentarea de principii si tehnici, punctarea unor aspecte pe care clientul nu le vede, oferirea de feedback specific sau sfaturi.

Unii coachi au o abordare non-directiva, unii au o abordare directiva, iar unii au o abordare mixta. Eu sunt in aceasta ultima categorie: Folosesc ceea ce functioneaza cu un client anume, pentru a genera un rezultat anume. Daca vrei rezultate de top ca si coach, va trebui sa ai un set destul de mare de instrumente pentru coaching, pe care le utilizezi cu maiestrie.

Mitul 3: A deveni un coach este usor.

Daca vorbim despre a-ti lua pe eticheta de coach, nimic nu este mai usor. Dar daca vorbim despre a avea abilitatile necesare pentru a face coaching profesional, acesta este un teritoriu foarte diferit.

Unii oameni si unele companii doresc sa crezi ca a fi coach este cum spun englezii, „the next big thing”. Tot ce trebuie este sa-ti pese de ceilalti (ceea ce aproape oricine crede ca este valabil pentru sine), a obtine niste instruire si certificare formala (pe care de obicei o ofera), si esti gata sa faci bani, ajuti oamenii si salvezi lumea, toate acestea cu un program flexibil si din confortul propriei case.

Din pacate, nu este asa de usor. A deveni un coach bun implica folosirea instrumentelor corecte, multa practica si capacitatea de a te imbunatati in mod consistent de la o sesiune de coaching la alta.

Cel mai important, a fi un coach foarte bun depinde de intelegerea pe care o ai privind combinatia ta unica de punctele forte si dezvoltarea unui stil unic de coaching care le valorifica, producand in acelasi timp rezultate de top. Am uitat sa mentionez cumva, sa te si distrezi cu procesul?

Citeste articolul in engleza pe Improve: People Skills Decoded.

Imi face placere sa anunt ca astazi am lansat „Ce Training? Cum Sa Investesti Eficient In Training-ul De Soft Skills”, un ghid practic de 49 de pagini pentru alegerea si gestionarea programelor de training din zona soft.

Acest mini ebook este dedicat in primul rand persoanele cheie din organizatii care se ocupa partial sau integral de managementul activitatilor de training: manageri de training, manageri HR, specialisti HR, manageri generali, manageri de departamente s.a.m.d.

Secundar, el este dedicat tuturor persoanelor care sunt interesate de dezvoltarea propriilor abilitati soft si vor informatii relevante pentru a realiza aceasta investitie cat mai eficient.

In „Ce Training” vei afla:

• De ce abilitatile soft au nevoie de o abordare semnificativ diferita de cele hard si care este specificul lor;
• De ce majoritatea training-urilor de inteligenta emotionala si comunicare sunt bani aruncati pe fereastra;
• De ce a face training nu este o solutie completa si care sunt celelalte parti ale solutiei;
• Care sunt cele mai comune capcane in selectare unui training de abilitati soft si cum sa le eviti;
• Cum sa eviti auto-sabotarea in selectarea unui program de training soft;
• Cum sa selectezi eficient si cum sa gestionezi eficient programele de training pe abilitati soft;
• Cum sa faci din dezvoltarea resurselor umane o activitate de business profitabila.

„Ce training” este disponibil gratuit pentru download, de aici.

Dupa ce citesti acest mini ebook, mi-ar face placere sa aflu feedback-ul tau.

Saptamana trecuta am fost la Scoala de iarna „Octavian Paler”, organizata de CSL (Cluburile Studentesti Liberale), unde timp de 5 zile am invatat tinerii participantii vorbit in public si abilitati conexe.

Avand in vedere faptul ca rareori reusesc sa urmaresc un discurs al unui politician roman mai mult de 2 minute fara sa ma plictisesc, nu pot sa nu apreciez o initiativa de a invata tinerii aspiranti la pozitii politice cum sa tina discursuri cu impact.

Pe de alta parte, diverse experiente cu lucrul pe zona vorbitului in public cu tineri din lumea politicului mi-a aratat ca in lipsa unei formari competente, acestia au de obicei tendinta instinctuala sa-i imite pe actualii oameni politice ca si discurs, si sa tina acelasi tip de discursuri lungi, demagogice si lipsite de substanta.

Asa ca la acest eveniment, cei 4 traineri ne-am focalizat pe a impinge constant participantii spre a abandona aceste tendinte si a face diverse imbunatatiri in discursurile lor. Spre bucuria mea, de la o zi de training la alta, de la un discursul la altul, stilurile de comunicare ale participantilor au evoluat, deseori in mod simtitor, uneori chiar in mod surprinzator.

Iata cele mai importante directii de imbunatatire ale discursurilor publice pe care ne-am focalizat, directii carora cred ca este bine sa le acorde atentie orice persoana care aspira la activitati ce implica vorbit in public, activitati politice si nu numai.

1. Depasirea emotiilor. Daca te astepti ca tinerii care isi doresc sa devina politicieni sa fie confortabili cu a vorbi in fata publicului, te inseli. Au cam la fel de multe emotii ca si restul oamenilor. Cu practica si folosind metodele adecvate de gestionare a emotiilor, vorbitul in public poate insa deveni din ce in ce mai confortabil si mai placut.

2. Comunicarea la obiect. In vorbitul in public, mai ales in lumea politica, se bat campii la greu. Majoritatea politicienilor romani vorbesc de dragul de a vorbi, ca sa ocupe timp in fata publicului. Este esential pentru orice vorbitor in public sa se gandeasca la ce nevoie are publicul sau, ce obiective are el si sa tina discursul relevant, la obiect.

3. Trecerea de la afirmatii la argumente. In esenta, discursul politic la noi consta din asocierea a cat mai multe calitati cu propria persoana, cu propriul partid, si cat mai multe defecte cu contracandidatii. Dincolo de simplele afirmatii pozitive sau negative insa, este esential ca ele sa fie si sustinute, pe baza de argumente. Din pacate, arta argumentarii este de obicei un factor strain pentru politicienii romani.

4. Abandonarea cliseelor. Strans legat de punctul anterior, discursul pe care-l vom auzi foarte des in Romania este unul in care se spun lucruri de dragul de a se spune, pe care toata lumea le spune. Ori asta nu da roade. Este nevoie de diferentiere si de substanta pentru a avea impact prin vorbitul in public.

Eu unul am increderea ca in materie de comunicare si discurs public, viitoarea clasa politica romaneasca va fi un pas inainte fata de cea actuala. Un pas inapoi… e cam greu sa fie.

Acesta este un extras din „Ce Training? Cum Sa Investesti Eficient In Training-ul De Soft Skills”, un mini ebook pe care-l voi lansa pe 15 martie 2010, si care va fi disponibil gratuit pentru download de pe acest blog.

Au existat momente in care am declarat ca daca as controla industria de learning, as renunta la intreaga activitate de training pe abilitati soft si in schimb as face coaching cu toata lumea.

Este o afirmatie exagerata, spusa astfel pentru dramatism, dar care contine un adevar fundamental. Lucrand cu ambele instrumente pentru dezvoltarea abilitatilor soft, am ajuns sa cred in superioritatea clara in efecte a coaching-ului.

Definitia Mea Pentru Coaching

Eu definesc coaching-ul ca un proces prin care o persoana ajuta o alta persoana in dezvoltarea ei intr-o anumita arie, pe baza expertizei in procesul de facilitare a dezvoltarii si uneori a expertizei in aria respectiva.

Coaching-ul are loc unu-la-unu sau cu un grup mic de persoane, in timp ce un training poate sa aiba 15-20-25 de participanti. Iar de aici, avem o sere de consecinte foarte importante.

Beneficiile Coaching-ului

In primul rand, coaching-ul permite un grad foarte mare de customizare. Se lucreaza direct pe situatiile specifice ale clientului, iar acesta primeste sau descopera singur exact acele idei si aspecte care sunt relevante in mod particular pentru el. Din acest motiv, o ora de coaching poate sa fie mai relevanta decat 2 zile de training.

In al doilea rand, gradul ridicat de interactiune individuala intre coach si client ii permite unui coach sa se muleze mult mai bine pe profilul clientului, stilul sau de invatare si tipul sau de rezistenta la schimbare, pentru a-l asista sa progreseze.

In al treilea rand, interactiunea periodica pentru o durata de timp dintre client si coach il ajuta pe client sa ramana focalizat si motivat in procesul de dezvoltare personala, sa practice consistent si sa genereze imbunatatirile dorite intr-o masura mult mai mare decat prin training.

Poveste Reala

De-a lungul timpului, am desfasurat sedinte de coaching in care clientii respectivi au avut revelatii, salturi psihologice extraordinare, ce i-au tinut treji noaptea sau i-au determinat sa faca schimbari majore in viata lor. Sunt niste efecte care prin training se obtin mult mai rar.

Un client recent a constientizat in urma unei sedinte de coaching o serie de elemente pasiv-agresive in stilul sau de comunicare, care afectau serios calitatea relatiilor sale profesionale. La sfarsitul sedintei mi-a spus: „De ani de zile si eu si compania investim in dezvoltarea mea. Merg la tot felul de cursuri, training-uri, conferinte. Insa niciodata nu am vazut lacuna asta care ma saboteaza.” Aceasta poate fi puterea coaching-ului.

Cand vorbesc despre alternativa coaching-ului, primesc deseori o obiectie intemeiata intr-o masura, legata de costul ridicat. Vestea buna este că pe masura ce coaching-ul devine mai popular, el devine si din ce in ce mai accesibil financiar. Nu mai este un instrument de dezvoltare costisitor financiar, destinat doar executivilor de top, ci o solutie viabila pentru orice angajat valoros.

Saptamana asta sunt la munte, tinand un training. Pe aici, ziua se invata si se face public speaking, noaptea se pune la cale transformarea societatii, la un pahar de vin.

Am destul de putin timp pentru scris, asa ca in loc de un articol, te invit sa urmaresti doua filmulete din partea Career Builder. Pentru ca te pot ajuta sa constientizezi aspecte importante despre cariera ta, satisfactie si valoare personala la locul de munca, si pentru ca sunt bine realizate.

De asemenea, te invit sa vizitezi Ideas With A Kick, blogul meu in limba engleza, pe care in ultimele saptamani am scris cateva articole de care sunt foarte mandru pe teme legate de increderea in sine, abilitati sociale si dezvoltare personala.

Unele din intrebarile care mi se pun despre serviciile mele de consiliere in cariera sau coaching pe abilitati de comunicare ma fac sa constientizez ca in general, exista o intelegere superficiala a conditiilor necesare pentru a obtine rezultate si a modului cum o alta persoana te poate asista.

„Dupa cateva sedinte de consiliere in cariera o sa stiu ce cariera mi se potriveste cel mai bine?”

Probabil ca nu. Mai ales daca nivelul de autocunoastere cu care pornesti tinde catre zero. Dar, vei obtine considerabil mai multa claritate privind zonele care tie se potrivesc, vei pune rotitele in miscare si vei stii cum sa le tii in miscare pentru a ajunge sa intelegi foarte clar ce cariera ti se potriveste. De obicei, in 3-6 luni, uneori in mai mult.

„Dupa sedintele in care voi invata sa ma vand mai bine in procesul de angajare, ce garantie am ca o obtin jobul dorit?”

Nu ai. Angajarea cu succes depinde de multi factori, printre care realismul obiectivelor tale de angajare, ce inveti la sedintele respective, cat si cum aplici cele invatate, felul cum iti dezvolti pe termen lung abilitatile sociale, de vanzare si increderea in sine, precum competenta ta profesionala. Dincolo de nivelul primilor doi factori pe care eu ii pot influenta, restul sunt in afara controlului meu si depind de tine.

Iar acestea sunt doua astfel de intrebari. Exista o fascinatie foarte mare pentru leacuri miraculoase: solutii simple, usor de aplicat, care iti vor rezolva instantaneu toate probleme si te vor face sa obtii viata, cariera, relatiile pe care le doresti.

O dieta miraculoasa, acel unic secret al fericirii, acea tehnica de comunicare prin care poti face pe oricine sa faca ce vrei, acea metoda rapida de a te imbogati si bineinteles, acel serviciu de consiliere in cariera prin care esti efectiv luat de mana si pus in scaunul de CEO al unui importante companii multinationale.

Iar faptul ca pe piata exista o explozie de servicii ce promit astfel de solutii miraculoase este dovada faptului ca multi oameni cred in ele. De fapt, cand vina vorba de solutii pentru a obtine ce vor, concluzia mea este ca romanii se impart in mare in 2 tabere:

1)      Scepticii extremi, care nu cred ca nimeni si nimic ii poate ajuta, nici macar ei insisi. Pe acestia i-ai pierdut ca si clienti pur si simplu pentru ca le promiti rezultate, iar ei pur si simplu nu cred in asa ceva.

2)      Credulii extremi, care cred ca exista o solutie magica pentru toate probleme lor, iar cand o vor gasi, viata lor va fi bestiala. Pe acestia ii castigi ca si clienti cu cat le promiti mai mult, mai bine si mai repede.

Din fericire, se formeaza incet-incet si o a treia tabara. Cea a optimistilor realisti, care stiu ca pot avea o viata prospera, o cariera implinita, stiu ca exista metode care-i pot ajuta in acest sens, fie ca vorbim de training, coaching, consiliere in cariera, citit o carte sau altceva, si stiu ca rezultatele necesita insa timp, efort, persistenta si preferata mea, dezvoltare personala.

Am auzit o poveste reala zilele astea care jumatate m-a amuzat teribil, jumatate m-a facut sa oftez. O amica a unei amice, a decis sa se transfere de la o facultate din Cluj, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, la o facultate si specializare pe acelasi domeniu din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

Reprezentantii A.S.E. i-au refuzat insa transferul pe motivul unei oarecare incompatibilitati intre cursuri. Mai exact, la U.B.B. nu a facut un curs de limba engleza care in facultatea respectiva din A.S.E. se facea. Adevarat. Doar ca, motivul pentru care persoana in cauza nu a facut curs de limba engleza la facultate de unde se transfera tine de faptul ca TOATE cursurile ei la aceasta facultate erau in limba engleza.

Se pare insa ca cei de la A.S.E. au ales sa ignore acest aspect si conform regulilor, sa nu aprobe transferul datorita absentei cursului de limba engleza la facultatea de unde acesta se facea. Cand am auzit intamplarea, era sa-mi vars berea pe mine de ras.

Eu vad acesta ca un exemplu clasic, la standard romanesc, de situatie in care regulile sunt mai importante decat logica. Ce conteaza clientul/studentul, ce conteaza eficienta? Regulile vin primele.

Astfel de situatii nu se intampla doar in A.S.E. sau doar in institutiile statului. Cu intensitati diferite, ele sunt un fenomen general valabil in organizatiile din Romania. Human Synergistics Romania a realizat acum ceva timp un studiu al culturii organizationale in companiile romanesti la care au participat 34 de organizatii si 3887 de angajati.

Una din concluziile studiului a fost aceea ca angajatii romani au un grad ridicat de conventionalism: Adica, o tendinta puternica de a respecta si invoca regulile, procedurile, chiar atunci cand ele nu mai au sens si nu mai sunt de folos. Dupa cum spunea un manager citat de studiu: „Iata o idee foarte buna, pacat ca avem o regula care o interzice”. Ouch!

De ce se intampla acest lucru? In primul rand, cred ca multi oameni pur si simplu nu au invatat si nu au interiorizat ideea ca regulile sunt facute sa ne serveasca, nu sa fie servite. Cand o lege nu mai indeplineste acest rol, devine OK in unele circumstante sa o incalcam si sa ne asumam responsabilitatea pentru asta, in altele sa actionam pentru a determina schimbarea regulii, iar in restul sa le facem pe ambele.

In al doilea rand, cred ca este frica de asumare a riscurilor. De ce sa ies din zona mea de confort, sa sfidez autoritatea incalcand o regula, sa ma lupt pentru o schimbare, cand pot sa stau frumos in banca mea si sa invoc vesnicul: „Nu se poate, asa e regulamentul/legea”? Iar in al treilea rand, sa nu uitam de… lene.

Cred ca e timpul sa invatam sa privim regulile intr-un alt fel, si sa privim responsabilitatile noastre intr-un alt fel. Sa nu mai punem ca valoare de frunte respectarea regulilor si sa ne mandrim cu faptul ca suntem constiinciosi ca principala calitate. In schimb, sa punem clientul si rezultatele ca valori principale, si sa ne mandrim cu logica actiunilor noastre.

De cand a inceput criza economica, periodic aud povesti de la diverse persoane din diverse companii despre cum li s-a taiat din salariu, sunt tinute peste program, sunt chemate in weekend la birou sau primesc responsabilitati ce nu tin de jobul lor.

Majoritatea acestor persoane, desi nemultumite, ofteaza, apoi pur si simplu incearca sa se adapteze. Deoarece au senzatia ca nu e vina angajatorului, e vina crizei ce il afecteaza. Uneori, asa este. Insa deseori, se inseala amarnic si se lasa fraieriti de sistem.

Din pacate, unele companii din Romania folosesc criza ca o scuza pentru a stoarce cat mai mult de la angajatii lor iar acestia sa nu protesteze. Ele reusesc sa scape cu tot felul de tratamente ale angajatilor, sub pretexte precum: “E criza, ce sa faci?”, „Trebuie sa facem sacrificii in perioada asta“, „Fii multumit ca mai ai un loc de munca”.

Cineva imi spunea recent despre o companie importanta din IT care a renuntat la traducatori si isi pune specialistii IT sa faca si munca de traducere in diverse limbi, pe care de abia le stapanesc. Zvonistica, in momentul acesta, insa m-a facut sa ma intreb: cum sa ti se faca asta ca angajat in IT?

Daca este sa vorbim de echitate, este normal ca daca criza afecteaza o companie, sacrificiile sa fie facute in masuri egale in toate zonele companiei respective. Daca de pilda, angajatilor li se taie 20% din salariu, sa se intample la fel si pentru management, sa aiba si actionariatul o cadere de 20% a profitului.

Unele companii, chiar practica aceasta echitate. Altele, pe timp ce criza, cauta sa taie din costurile cu angajatii pentru a pastra acelasi profit. Altele, nici macar nu sunt afectate grav de criza si totusi se folosesc de ea sa taie din costurile cu angajatii, marindu-si profitul. In toate cele 3 categorii intra tot felul de companii, de la multinationale recunoscute, la firme mici cu patronat romanesc.

A folosi criza ca o scuza pentru a determina angajatii sa faca compromisuri nejustificate nu este un fenomen care are loc doar in Romania. Insa cred ca aici se manifesta cu o intensitate acuta, si este in mare parte vina angajatilor romani. Pentru ca multi dintre angajatii romani au 2 mari probleme.

1. Sunt dezinformati. Habar n-au cat de afectata de criza este in mod real compania unde lucreaza, cat de afectata este industria in care aceasta opereaza, ce se intampla cu adevarat. Se bazeaza pe zvonuri, pe stiri dramatizate si pe firmituri de informatie.

1. Sunt speriosi. Cum aud de criza, de probleme financiare, de oameni dati afara, nu mai tin cont de nimic si intra in panica. Nu mai tin cont de diferentele care exista intre companii, industrii, oameni, nu mai sunt constienti de propria valoare profesionala si de toate variabilele ce merita puse in ecuatie.

Iti recomand cu caldura sa te gandesti la compromisurile pe care le-ai facut sau care ti cere sa le faci pe motiv de vremuri grele, criza economica, si sa cauti sa intelegi in mod realist necesitatea lor. Ai putea descoperi ceva… surprinzator.

A vorbi despre sine: principial, un lucru atat de simplu, pe care faptic, foarte multe persoane il fac atat de complicat, iar increderea in sine (sau mai bine zis insuficienta ei) este deseori factorul complicator.

Tin programe de training unde rog participantii sa spuna cate ceva despre ei si aud prezentari de tip: „Ma numesc Mihai, am 32 de ani si… nu stiu ce sa mai zic”. De ce? Nu ai petrecut toata viata cu tine? Ma astept sa fii persoana care cunoaste cel mai bine acest subiect.

Citesc din cand in cand pe cate un blog romanesc o pagina „Despre mine” care incepe cu: „Intotdeauna imi este greu sa vorbesc despre mine”. Incep sa-mi invat unii clienti sa se vanda eficient in procesul de angajare si imi spun: „Nu sunt confortabil sa vorbesc despre mine, nu-mi place sa ma laud”.

Ce se intampla aici? Este a vorbi despre sine un lucru atat de periculos? Nu chiar. Mai degraba, increderea in sine scazuta legata de a vorbi despre propria persoana este legata de convingerilor limitative pe care in timp, societatea in care traim, educatia pe care am primit-o au avut grija (deseori cu intentii pozitive) sa ni le sedimenteze in minte.

• Daca vorbesc despre calitatile mele sunt lipsit de modestie;
• Daca vorbesc despre defectele mele, devin vulnerabil in fata celorlalti;
• Daca vorbesc despre emotiile mele, ma port ca intr-o telenovela sud-americana;
• Daca vorbesc despre convingerile mele, e posibil sa deranjez pe cineva, s.a.m.d.

Drept urmare, nu vorbesc despre mine si in schimb port conversatii despre vreme, despre drumurile in reparatii, lucruri din astea foarte fascinante. Pentru ca asta e metoda sigura si asta e metoda civilizata de a relationa cu ceilalti.

Practic, a vorbi despre sine este o conditie esentiala pentru a te face cunoscut, a-ti dezvolta un brand personal, a construi relatii de calitate cu ceilalti. Este o abilitate sociala de baza intr-o lume bazata pe conectare si pe diferentiere. Sigur, faptele sunt importante; dar vorbele pregatesc teritoriul pentru acestea.

Daca a nu vorbi despre sine, desi te tine intr-o zona de siguranta, nu iti aduce cariera, banii, relatiile si viata pe care le doresti, este momentul sa iti stimulezi increderea in sine pe aria aceasta si sa inveti sa vorbesti despre tine.

Primul pas, este sa inveti sa vorbesti despre tine, punct. Nu conteaza ce spui, cum spui, cum este interpretat. Pur si simplu foloseste zecile de mii de cuvinte pe care le cunosti pentru a te arata lumii. De abia dupa ce devii confortabil cu asta, poti trece la pasul al doilea: sa inveti si cum sa vorbesti despre tine astfel incat sa creezi impactul pe care-l doresti, sa poti folosi arta de a te dezvalui pe tine cat mai eficient, pentru a amplifica beneficiile.

A fi confortabil cu a vorbi despre tine si a face asta intr-un mod carismatic, reprezinta unele dintre cele mai utile si placute forme prin care increderea in sine si abilitatile sociale se pot manifesta. Merita fructificate.

Sambata am organizat Scoala de Networking, editia a 3-a. Am cunoscut oameni noi, fiecare cu ceva interesant de spus, am vorbit pana am inceput sa ragusesc despre networking, abilitatile sociale, viata si m-am distrat de minune. Tinand cont de asta si de feedbackul pozitiv din partea participantilor, imi este clar ca acest seminar este unul pe care o sa-l organizez inca multi ani de acum incolo.

Cireasa de pe tort la aceasta editie au fost cei 2 invitati speciali: Maria Galca, care a vorbit despre planificarea strategica a activitatii de networking si Dragos Roua, care a vorbit despre comunicare online si folosirea retelelor sociale pentru a face networking. Doi super-oameni si super-profesionisti.

Ma gandeam dupa Scoala de Networking la care sunt cele mai importante lucruri pe care le-am spus la seminar, si primul care mi-a venit in minte este faptul ca abilitatile sociale nu inseamna sa copiezi pe altii si sa te porti social in feluri total opuse cu felul tau de a fi. Cam tot ce vei reusi este sa arati ca un clovn.

Abilitatile sociale inseamna sa-ti gasesti acel stil de a interactiona cu oamenii care se potriveste cel mai bine cu personalitatea ta. Apoi, sa faci modificari strategice si graduale in comportamentul si gandirea ta, pentru a-ti asuma acel stil. Asta este ceea ce cred ca au nevoie majoritatea oamenilor sa invete privind abilitatile sociale, pentru a construi relatii de incredere, a se dezvolta profesional si a avea o viata sociala implinitoare.

Scoala de Networking este unul din acele evenimente care imi amintesc de ce mi-am ales ca misiune profesionala sa asist oamenii in dezvoltarea abilitatilor sociale, in special cele de comunicare. Sunt deja cu gandul la cand sa organizez urmatoarea editie.