Model scrisoare de intentie – cel mai cel

hello Edu!…hai ca mi-ai atras atentia cu aceast post…si trebuie sa spun ca nu sunt de acord. Din perspectiva unui recruiter (chiar a unui headhunter, daca imi permiti) iti pot spune ca o scrisoare de intentie BUNA poate atrage atentia si poate face diferenta intre a chema si a nu chema pe cineva la interviu. Trebuie insa facute cateva precizari (cu mentiunea ca sunt opiniile mele personale, nu solutii universale valabile si urmate de toti recruiterii):
- scrisoarea NU trebuie sa fie lunga; au contraire, scurta si la obiect;
- scrisoarea NU trebuie sa repete info din CV
- scrisoare de intentie NU tb sa fie copiata, adaptata sau altele asemenea

Din punctul meu de vedere 2 paragrafe care sa sumarize principalele abilitati (reale) si eventuale sa le puna in legatura cu experienta dobandita (eg: am experienta de management pt ca am avut ocazia de a coordona 50 de oameni si un buget de 5 mil Euro) sunt mai mult decat ok. In plus, ce trebuie sa aiba o scrisoare de intentie e obiectivul profesional. SI aici NU ma refer la bullshit-uri ci efectiv ce vrea persoana sa faca la un viitor job (eg: Mi-as dori sa ocup o poz de middle management intr-o companie de marime medie din domeniul Farmaceutic in departamentul de vanzari). Partea aceasta e cu atat mai importanta cu cat datorita situatiei de pe piata mutla lume se re-orienteaza – astfel pt mine ca recruiter e bine sa stiu daca cineva care a vandut 10 ani ciocolata vrea sa ramana in doemniul alimentar sau dimpotriva e satul si vrea sa vanda detergenti.
Si pentru ca deja am scris prea mult, ma voi opri aici…Mult succes:)

Buna Berta,

Am inteles perspectiva ta si mersi ca ai mentionat-o aici; sunt sigur ca o sa fie utila cititorilor acestui articol.

Daca candidatul are motive solide sa creada ca scrisoarea sa de intentie nu va fi trecuta cu vederea, are sens sa se gandeasca la ea si recomandarile tale pentru redactarea ei mi se par foarte valide.

Pe de alta parte, cred ca esti unul din putinii oameni de recrutare care citeste si scrisoarea de intentie, sau o citeste dincolo de primele 2 randuri. Pe de alta alta parte, headhunting-ul, unde nu citesti 500 de aplicatii zilnic, prin natura sa iti permite asa ceva.

Nu e prima discutie pe aceasta tema in acest club. Si din cat am citi pana acum despre acest subiect, lumea e de parere ca aceste scrisori de intentie nu sunt citite de angajator.
Un motiv este acela ca numarul cv-urilor este prea mare pentru un post disponibil.
Oricum, cv-ul este cel mai important, deoarece el te ajuta sa ajungi la un interviu. Concentrati-va in aceasta directie.

Buna, Eduard!

Mi-a placut foarte mult postul tau si in general sunt de acord cu recomandarile tale, care pot scuti de mult stres atatea si atatea persoane care se intreaba ‘ce sa scriu in scrisoarea de intentie?’. Eu, cel putin, decat sa citesc o scrisoare de intentie standard, copiata de pe undeva (eventual si neadaptata realitatii – vezi cazurile in care spune cat este de interesatA de un interviu si semneaza un ‘el’), prefer sa nu mai citesc nici una. In plus, o astfel de scrisoare, copiata, spune despre cel care o trimite ori ca nu e atat de interesat de job, ori ca nu are imaginatie, ori ca e cam neglijent. Am vazut insa si scrisori de intentie originale, care mi-au atras atentia – fie ca spuneau 2-3 cuvinte pe care chiar le simteai ca adresate strict celui care citeste, fie ca aduceau informatie in plus fata de CV (despre obiectivele sau realizarile persoanei respective, cum spunea Berta). Si cred ca pentru joburile foarte specializate sau cele de management, ar fi utila o astfel de scrisoare de intentie, scurta, frumos scrisa si la obiect.
De aceea as mentine recomandarea ta pentru majoritatea cazurilor, dar celor care au imaginatie si disponibilitate, le-as recomanda sa scrie 2-3 cuvinte si despre ei insisi, intentiile lor si realizarile lor, evitand capcana limbajului de lemn si adresandu-se in mod personalizat celui ce va decide daca ii cheama sau nu la un interviu pentru acel post.

Buna Adina,

Suna bine. Daca o persoana poate scrie o scrisoare de intentie originala, care explica unele lucruri importante, si poate sa o faca si succinta, are sens sa scrie una.

Si cum am recomndat deja: sa fie in textul emailului sau aplicatiei. Daca este ca document atasat, e posiibl sa nu fie deschis sub premisa ca oricum nu se va gasi nimic interesant acolo, si toata originalitatea sa fie irosita.

Sunt de acord.

Se poate mentiona totusi in ~10 cuvinte suplimentare (un rand) un motiv bun pentru care ar fi persoana potrivita, sau daca aparent lipseste una din cerintele importante pentru job – ceva care poate compensa lipsa respectiva.

@Raluca – Da. In acelasi timp cred ca inca nu e suficient de multa lume constienta de cat de putina atentie primeste scrisoare de intentie din partea majoritatii recrutorilor. Mie cel putin multe persoane imi cer sa le ofer consiliere in cariera privind realizarea scrisorii de intenite. De obicei le spun: “Daca tu vrei sa cheltui bani pentru asa ceva, treaba ta. Dar sunt alte ca-i de a-i folosi mult mai eficient”.

@Mihai – asta suna ca un fel de soundbite. Imi place ideea.

In general, oamenii tind sa construiasca reguli, peste reguli, sa creeze o birocratie greoaie, asta numai pentru faptul ca la un moment dat, cineva va trebui sa verifice aplicarea acelor reguli si mai mult decat atit cineva va trebui sa ii invete pe ceilalti cum sa se pregateasca pentru a trece peste acele reguli.
Si iata cum, in loc sa obtinem un sistem practic, de fapt creem noi si noi reguli neproductive numai pentru a mai da cuiva de mancare.
Scrisoarea de intentie este un astfel de exemplu.
Exista oameni, care nu pot, nu vor, sau nu ii intereseaza sa de vina scriitori de cariera.
Sunt oameni care sunt buni programatori, buni profesionisti in domeniul lor, dar care nu doresc ei sa stie sa scrie literatura.
Nu au fost invatati, nu au caracteru si structura necesara.
Dar cu toate acestea oamenii sunt buni in domeniul lor si constituie totusi o achizitie importanta pentru o companie de dezvoltare software de exemplu, referindu-ne la programatori.
Desi nu m-am inscris niciodata in aceasta categorie, scrisorile mele de intentie atragand (unde era cazul fiindca nu am scris una decat acolo unde se specifica “cv-ul si scrisoarea de intentie vor fi trimise la…”) si cv-ul au atras.
Dar aici intervenea pasul doi si imi pare rau ca o sa imi atrag antipatia dumneavoastra dragele mele recruterite, dar asta e adevarul, ajungeam la interviu, discutam diverse chestii, care nu vad ce problema aveau cu interviul.
Eu sunt o persoana nevazatoare, adica orb in termeni populari. Am pregatirea de matematica informatica si cu master in Project management.
La interviuri, automat prima faza, interviul cu recrutorul,
se uita la mine cate o domnisorica din asta si incepea sa ma intrebe, “cum mananci daca nu vezi”, “dar cine te spala”…
Va dati seama?
Aveau treaba cu interviul, pentru postul de software architect pe care eu vroiam sa intru.
Apoi mai urmau o multime de intrebari, non-tehnice.
Dupa ce plecam invariabil domnisoricile ma treceau la indezirabil si pa, firma respectiva (clientul cum se exprima) pierdea un software architect destul de bun.
Angajand unul, probabil mai putin pregatit, dar care reusea sa o vrajeasca pe domnisorica.
Al doilea tip de interviuri intalnit, este cel la care, domnisorica (rar am vazut recrutori barbati) avea un test tehnic si ziceam, stai ca sa vezi, ca aici o sa fie bine.
In lumea dezvoltarii software, nu exista niciodata o solutie unica, optima la o problema. Mai mult o problema comporta o anumita solutie intr-un anumit cadru si altele in alte cadre.
Nu e nimic, dadeam testul si fiindca ceea ce scriam eu nu corespundea cu ce avea domnisorica pe foaie nu eram bun. Am o buna memorie si am retinut si intrebarile si raspunsurile asa ca am iesit din sala de interviu si le-am dictat la toti de acolo, care mi-au multumit cu cate 50 lei pentru asta, asa ca nu am luat postul dar am plecat mai bogat cu 500 ron.
Ce fericire tre sa fi fost pe recrutoarea respectiva, si pe firma in cauza, pentru ca majoritatea alora la care le-am dictat eu raspunsurile, nu le stiau.
Iar eu am fost un om bun, am facilitat unuji tanar un loc de munca.
Observand ca recruteritele au o problema cu handiapul meu si cu multe alte chestii la mine, am renuntat a-mi mai cauta de munca, munca a venit la mine, prin intermediu unui profesor din facultate care ma stia de la cursuri ca sunt bun care avea niste firme si avea nevoie de un dezvoltator software bun. Asa ca am facut by pass la recruterite si am obtinut un job, fara cv, fara scrisoare de intentie si alte birocratii.
De atunci, am evoluat si acum imi formez propria companie de dezvoltare software si ma ocup singur de recrutare, mi-am jurat ca nu o sa imi iau recruterite si sa pierd astfel oameni buni. Primesc sute de cv-uri, si sunt frapat de cate cazuri de cv-uri nu tocmai interesante ascund oameni buni si vice versa.
Din pacate oamenii buni sunt fortati sa se descurce si pusi in fata faptului implinit, o fac si ei cum pot, ne avand timp sa o faca bine.
Asa ca mi s-a intimplat sa imi vina 10 cv-uri absolut identice doar cu numele schimbat. Si am constatat ca erau de la niste insi care lucrasera impreuna la o firma, firma respectiva nu mai putuse sa ii plateasca, ca erau buni, dar ca nu avusesera timp sa isi faca cv-ul si de frica sa nu piarda postul au copiat cv-ul unuia din ei care il avea din intimplare mai completat.
Acum revenind, spuneam ca oamenii buni trebuie sa se descurce si mai adesea nu o fac bine.
asta pentru ca nu au timp si nici bani.
Eu am fost in decursul istoriei mele si somer al statului roman, un somer primeste lunar 450 ron ala fiind venitul sau de trai.
Din acesti bani de unde sa plateasca el pe cineva sa il invete, cum sa faci un cv, iar daca te iei dupa tutorialele free de pe net, obtii tot ce vrei tu, numai un job satisfacator nu.
Invers, multi imi vin cu toata documentatia strong, dar pusi sa faca o chestie practica, dovedesc ca nu au habar ce e aia si luati la intrebari mai in asamblu, constati ca toata experienta lor, a fost construita de un antrenor, care i-a invatat sa isi treaca in cv si softurile pe care le-au facut ei pe acasa asa in joaca, dar sa nu treaca exact softul facut, ci sa spuna:
Am folosit limbajul visual basic 6/dotnet
cand defapt el facuse un programel care aduna doua numere in visual basic 6.
Si am sa ma opresc aici, pentru ca deja v-am plictisit, iar pe recruterite le-am enervat.
Imi cer scuze pentru deranj.
A si inca o chestie, pentru cei ce vor sa se angajeze, nu va mai chinuiti cu cv-uri si scrisori, pentru ca asta ofera doar documentatie celor care, organizeaza concursuri de ochii lumii, si trebuie sa arate cati candidati au avut si cum din toti, a fost ales cel care a fost ales, care de cele mai multe ori este, fiul, nepoata, sora, cuiva.
Asa ca, sfatul medicului (networking se cheama) gasitiva rapid, o nepoata,un unchi, o matusa, o sora, ceva.

Superb post! Dupa doi ani in recrutari sunt total de acord. Exceptie fac scrisorile de intentie care sunt FOARTE SCURTE, originale si in textul emailului sau aplicatiei.

Sunt de acord atat cu Eduard cat si cu Berta:

1. Pentru 90% dintre candidati scrisoarea de intentie e inutila. Asta tocmai din cauza celor 90% care au scrisori de intentie ce uneori nu doar ca mai bine lipseau dar le face chiar rau: daca o copiezi pe cea pentru “analist credite” la aplicatia pentru “contabil sef”, asta ma convinge ca recruiter cat de atent esti la detalii si cat de mult iti doresti sa lucrezi tocmai acolo si pe acel post. Iar cu asta, am si apasat pe Urmatorul in lista de aplicanti.

2. Pentru 10% dintre candidati, scrisoarea de intentie e utila. Pentru ca sunteti inteligenti, creativi iar cu aceasta scrisoare va evidentiati in multime, pentru ca scrisoarea voastra aduce plus de valoare fata de CV.

@Raluca: nu sunt citite de angajator pentru ca nu e nimic valoros de citit acolo, in 90% din cazuri, din pacate. Nu pentru ca sunt prea multe aplicatii, ci pentru ca sunt prea multe scrisori de intentie care exprima orice altceva decat o reala intentie.

@radu vasile: doar pentru ca soferul de autobus a condus prost, nu inseamna ca trebuie desfiintat transportul public. Asta apropo de recruiterii cu care inteleg ca ai avut de-a face. Pe de alta parte “copilului ce nu plange, nici mama nu-i aude glasul”. Atunci cand imi caut un job, trebuie sa pot face mai mult pentru mine decat sa dau copy+paste din CVul colegului. Stim ca exista candidati cu CVuri mai valoroase decat ei insisi si candidati cu CVuri care nu arata valoarea reala, dar:
- nimanui nu i se cuvine un job si
- nimanui nu-i sta scris in frunte “sunt o valoare”
Asadar daca vrei un job, fa un minim efort si scrie-ti pe frunte citet si cu litere mari, sa se observe de la posta si ca nici macar un recruiter nepregatit sa nu aiba probleme de descifrare. Iar pentru asta nu trebuie sa apelezi neaparat la un consilier de cariera, trebuie sa incepi prin a te consilia serios pe tine insuti.

@Cristian Seidler
Total de acord, acum nu mai avem ce face decat sa jucam asa, dar spuneam ca lumea e departe de a fi pregatita pentru asa ceva.
Multi sunt bulversati de tot felul de reguli, cum sa scrii un cv, cum sa nu scrii un cv.
O alta chestie, in viata mea am intilnit 2 consilieri de asemenea lucruri.
Unul din ei mi-a spus:
Domne, vezi ca cv-ul nu tre sa fie lung, tre sa fie scurt concis la obiect, sa nu depaseasca 2 pagini.
Al doilea imi spune:
Iti scrii frumos acolo toate joburile anterioare, la fiecare job sa pui urmatoarele rubrici in rubrica mare descriere:
proiecte la care ai lucrat
tehnologii folosite
rezultate obtinute
In felul acesta cv-ul meu a ajuns la 10 pagini.
pentru ca am destule joburi anterioare si destule colaborari.
Si sunt 10 pagini pentru ca cel de al doilea consultant mi-a spus sa scriu detaliat frumos acolo sa inteleaga oamenii la ce am lucrat eu.
In concluzie, eu pe care il ascult?
Asta e doar un exemplu, in ceea ce priveste multitudinea de reguli contradictorii din domeniu asta, cred ca daca dau pe google, cum sa scrii un cv, sau reguli pentru scrierea cv-urilor, o sa gasesc 10000 pagini diferite cu reguli care uneori se bat cap in cap.

Dar in general sunt de acord cu dumneavoastra, nu are de unde sa stie cineva ce stiu eus sa fac sau ce nu stiu eu sa fac.
De asemenea nu sunt nici pentru generalizari, doar prezentam experienta mea in domeniu.
Insa, daca e vorba doar de un sofer, mai treaca mearga, dar daca toate autobuzele in care te sui sunt conduse prost, tinzi asa sa crezi ca treaba cam merge prost in tot sistemul.
Va multumesc mult pentru raspuns.

Buna, si ma bucur ca am dat peste un astfel de seit tocmai dupa o discutie in contradictoriu cu persoane mai apropiate mie. Este adevarat ca in cautarea unui job si scrierea unui cv si a unei scrisori de multe ori devine o problema mare pentru persoana care le intocmeste , dorind sa expuna multe din calitatile pe care le detine. Unele persoane, printre care ma numar si eu, cateodata nici ele nu stiu ce calitati detin si de ce sunt cu adevarat capabili de a face. Una este sa vorbesti si alta sa areti de ce esti instare. Asa cum spunea si Eduard:” Ofera unui om un peste si-l hranesti o zi.invata-l sa pescuiasca si-l hranesti pentru o viata!” Nimic mai adevarat.Nu o spun doar ca sa fiu deacord cu el, insa mai este un proverb la care tin foarte mult si anume: ” Pomul se cunoaste dupa roade”

Si mai este inca ceva la noi in tara deocamdata este la putere Nepotismul.

Cu respect, eu Mihaela

Dupa cum spuneam.
In urma unui articol publicat despre mine in Evenimentul Zilei
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/886617/Cum-am-devenit-orb-de-profesie/

In care eu afirmam ca cv-ul meu in format europass are 10 pagini, pe un grup de discutii s-a starnit o discutie aprinsa, contra cv-ului meu, toti spunandu-mi ca in Canada sau mai stiu eu prin ce alte tari exotice mai exista cu Romani prin ele, nu as avea sanse la niciun job. Ca cv-ul meu ar ajunge in cosul de gunoi.
Cunosc teoria conform careia nimeni nu sta sa citeasca 10 pagini etc etc etc.
Dar de asemenea un recrutor mi-a spus sa trec detaliat proiectele si rezultatele in cv.
Pe de alta parte, considerati si dumneavoastra formatul cv europass si vedeti daca in atare format se poate scrie ceva in maxim 2 pagini.
Eu am pus doar informatiile de limbi straine, cateva informatii personale,
si cand am inceput sa completez educatia, s-au facut 2 pagini.
Nu cred ca ar trebui sa ma prezint cu cv-ul completat doar atit la un angajator.
Deci, ce e de facut?