Mitul educatiei superioare, sub lupa
Bine ai venit pe blogul meu! Daca esti prima oara aici, iti recomand sa te abonezi prin email sau RSS, pentru a ramane la curent cu ceea ce scriu. Mersi pentru vizita!
Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cat de multa carte faceai; adica nivelul de studii si notele scolare, pe baza carora se facea repartizarea la locul de munca. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generatie de angajatori ne ia pe foarte multi dintre noi prin surprindere. Pentru ca desi criteriile lor de angajare s-a schimbat simtitor, noi reproducem inca, de la o generatie la alta, vechiul model de pregatire profesionala. Ca urmare, vedem oameni care fac cate 2 facultati si 3 masterate, si totusi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care sa ne scoata din acest model, iar eu sper ca voi contribui la exact acest lucru, analizand un mare mit educational. El suna cam asa:
Trebuie sa fac facultate si/sau masterat intr-un anumit domeniu si sa iau note foarte bune, pentru a ma dovedi specialist in acel domeniu, si a ma angaja cu succes.
In ultimii ani, am intrebat in stanga si in dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanti HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, si am descoperit un tipar:
1) In mod direct, angajatorii sunt interesati de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;
2) Aceasta capacitate este data de 4 elemente: atitudinea si motivatia, abilitatile si cunostintele tale. Aceasta este si ordinea descrescatoare a importantei acestor criterii la angajarea tinerilor;
3) Educatia, experienta profesionala, activitatea voluntara, comportamentul tau sunt doar potentiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar acesti indicatori nu sunt ficsi, ci au nevoie sa fie interpretati.
4) Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tine si pregatirea ta. Sunt inteligenti, pragmatici si desfiinteaza mitul de mai sus.
In primul rand, e important sa intelegi ca titulatura de „specialist” pe care o obtii la absolvirea unei facultati sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic in care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic aceasta eticheta, in conditiile in care sistemul educational romanesc este proiectat deficitar:
- Se ignora aproape complet formarea atitudinilor si abilitatilor;
- Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunostinte;
- Cunostintele transmise sunt deseori hiper-abstracte, invechite si inutilizabile in practica;
- Cadrele didactice au o formare excesiv teoretica si folosesc metodologii de formare depasite.
Notele mari obtinute in timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanta mare doar in interiorul mediului academic. In afara lui, ele iti vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru ca o persoana cu activitatea academica foarte multa dar mai nimic altceva in CV este deseori considerata prea teoretica, lipsita se simt practic si initiativa.
Faptul ca ai studii intr-un anumit domeniu, te poate ajuta in a te angaja in acel domeniu, insa mai ales prin prisma faptului ca dovedeste motivatia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor in sine. Exista bineinteles si exceptii. De exemplu, daca vrei o profesie in drept sau medicina, este esential sa ai studii in acel domeniu. Insa dincolo de unele exceptii ca acestea, vei fi surprins sa descoperi absolventi de politehnica in resurse umane, absolventi de teologie in management etc.
Daca ai avut ocazia sa mergi la interviuri facute profesionist, poate ai observat ca mai singura intrebare legata de studii este: „De ce ai ales acest domeniu?” Dincolo de asta, recrutorul va cauta sa afle despre activitatile tale si rezultatele pe care le-ai produs, felul in care te-ai comportat in situatii reale sau in care te-ai comporta in situatii ipotetice.
Si atunci, de unde acest mare mit al educatiei, care se propaga? Eu cred ca este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact intre mediul academic si cel de afaceri, dar si 2) un semn de disperare al multor tineri si adulti. Intr-o lume competitiva, dinamica, in care prea multi dintre noi am fost invatati sa ne simtim inferiori si nesiguri, incepem sa ne agatam de orice sansa pe care o avem la indemana de a ne ridica valoarea personala pe piata.
Insa dincolo de povestile pe care le auzi in jurul tau, o facultate in plus, un anume masterat, doctorat, reprezinta doar o cale de a face anumite achizitii si a iti creste un pic sansele de angajare si promovare. Ceea ce se ignora este existenta atator alte cai, mai putin facile dar mult mai eficiente, de la activitati voluntare, proiecte in ONG-uri, la carti, training-uri, conferinte sau experienta reala de munca.
Asa ca tot ce imi mai ramane este sa iti doresc multa intelepciune in a alege.
Eduard Ezeanu
Tags: educatiei, lupa, mitul, superioare
Mare adevar se afla in acest post.
O alta cauza a acestui sistem, este mostenirea pe care sistemul comunist a lasat-o, pe vremea aia cam asa era pentru poporu de rand, contau studiile si gata, ieseai de la facultate, erai repartizat in functie de note, iar lumea aia stie aia a vazut.
Noi suferim din pacate, din cauza aceleasi educatii, acasa, la scoala, ne educa aceeasi oameni din acelas sistem. Astfel parintii de mici isi educa copii sa mearga la scoala, sa mearga la facultate etc.
Mergand pana la santaje pentru a impune ce vor ei copiilor.
Mai mult, multi isi obliga copii sa imbratiseze aceeasi cariera. Daca tata e medic si copilul sa fie medic, daca tata a facut politehnica si copilul sa faca politehnica.
Stiu multe cazuri de oameni absolut ratati din punct de vedere al carierei datorita acestor impuneri.
Insa nu pot sa te cred cand spui ceea ce spui despre angajatori.
Oi trai tu intr-un cerc de oameni mai elevat.
Dar iti spun ca aici jos, pe teren cum s-ar spune, treaba sta in felul urmator:
1. Uitate la fiecare anunt de pe ejobs la sectiunea it software (pe aia o cunosc din pacate) si vezi ca “is a must” diploma de facultate de domeniu.
Asa cu ingaduinta (a se citi ca suntem foarte bucurosi) acceptam studenti in ani terminali.
2) Nu ajuta, sa ai doar diploma de facultate, se considera avantaj certificari, diplome de orice fel. Unii chiar specifica vrem diplome Sun, vrem diplome Cisco, vrem diplome Microsoft.
3) In momentul cand te duci doar cu liceu, bine pregatit pe ceea ce faci, dar doar ai liceu,
esti automat privit ca un prost si toti considera ca esti un inganfat cand ceri un salariu conform cu abilitatile tale.
Raspunsul clasic “pai bai, tu nici facultate nu ai si ceri atit, dar lu ala cu facultate cat sa ii dau”?
Asa, am un prieten, foarte bun pe grafica, dar care e muncit pe un salariu de mizerie, pentru ca a vrut sa fie mai rebel si nu a vrut sa faca facultate and co.
Singurul punct adevarat este acela ca ei cauta intradevar studenti si oameni fara studii, pentru ca pe aceea ii pot plati cu salariu minim pe cartea de munca si eventual trecut la jumate de norma pe cartea de munca astfel incat pe cartea de munca sa apara salariu 300 ron.
Pe mine cu studii superioare, sunt obligati sa ma plateasca cu 1200 ron pe cartea de munca si nu le convine.
Iar sarmanii fara studii superioare, dar cu abilitati, trebuie sa accepte asemenea situatii, pentru ca pe ei, nu ii ia nimeni.
Imi pare rau sa o zic, dar lumea despre care vorbesti tu, cu angajatori orientati spre rezultate, cu corectitudine fata de abilitatile angajatilor si cu toate tehnicile de resurse umane la zi, este o lumica mica, foarte mica si deci, desi este un exemplu de urmat, constituie o exceptie si nu pentru ea trebuie oamenii sa fie antrenati.
Oamenii trebuie sa fie antrenati pentru nenorocitii care nu urmaresc decat exploatarea angajatului, sa il plateasca cu cat mai putin, eventual sa evite si darile la stat prin metode la limita legalului si sa scoata cati mai multi bani intr-un timp cat mai scurt.
Ti-e cunoscut modelul?
Se merge pe principiu ca, daca pleaca asta, gasesc eu altii, e plina piata de oameni care abia asteapta un loc de munca, mai grav e ca au dreptate.
Revenind la sistemul de invatamant, noi suferim din cauza faptului ca, la noi s-a introdus economia de piata, fara ca pe noi sa aiba cine sa ne invete ce e aia economie de piata.
Asa ca brusc ne-am trezit ca trebuie sa facem cv-uri ca sa obtinem un job, dar cine naiba ne invata si pe noi cum sa facem un cv?
Brusc ne-am trezit ca trebuie sa iti dezvolti totusi niste abilitati sociale, organizationale etc.
Dar cine te invata si pe tine ce e alea cu ce se mananca si mai ales cum se face pratic?
Cine? Acesti profesori care nu au de unde sa stie, pentru ca ei cunosc doar sistemul vechi, ei predau ce stiu.
Asa ca avem o mare prapastie intre ce se face in scol si ce se utilizeaza de fapt in piata.
Am facut atitea subiecte grandioase in facultate, cum ar fi inteligenta artificiala, analiza numerica, dar stii, hard de as putea sa dau un doctorat oricand in astea.
Dar in viata de zi cu zi, traiesc din realizare de site-uri si de programe la cerere.
Iar aceste programe la cerere nu sunt cine stie ce roboti, ci programe de gestiune, programe de contabilitate, magazine virtuale etc.
Asa ca, traiasca teorema lui Galois, ca nu foloseste la nimic.
Mersi Radu pentru toata dezvoltarea pe baza articolului meu. Imi place cum le zici.
Super articol. Credeam că numai în Moldova sunt probleme de tipul “să am note cât mai mari, ca să nimeresc la facultate”. La universitate, acelasi lucru: să iau note mari, ca să obţin diferite burse. Şi după ce unii studenţi iau majoritatea burselor care se oferă de un şir de companii, la sfârşit, constată că, de fapt, nu prea au avut timp şi pentru altceva, de exemplu, să se mai încadreze şi în activităţi de voluntariat.
Unii studenti eminenţi consideră că, dacă vor face şi altceva decât studii, nu vor reuşi să înveţe…
Da ce se face azi cu “necesitatea” cilului II masterat………………???
Da, capcana asta este foarte comuna. Inveti mult pentru bursa, iar dupa ce iti termini studiile te trezesti ca esti neangajabil, pentru ca notele tale nu valoreaza prea mult. Cred ca multi tineri au nevoie sa isi dezvolte curajul sa sfideze un pic sistemul educational si sa nu le mai pese atat de note.
Sunt de acord cu tot ce spui.M-am lovit mult timp de acest mod de gandire al profesorilor,dar si al parintilor si pot spune ca jumatate din adolescenta mi-am petrecut-o cu nasul in carti,fara sa pot impartasi cuiva tot ce am invatat.
In momentul de fata sunt cu totul alta persoana,mai ales datorita increderii in mine ,pe care am capatat-o in sfarsit.
Notele,in tara noastra,nu dovedesc deloc de ce este in stare o persoana pentru ca sunt puse in mod subiectiv sau ”motivate”,sa zic asa.Eu am renuntat la goana dupa note si am dobandit experienta,prieteni si mult mai multa consideratie din partea celorlalti.
Si chiar nu imi mai pasa ca nu am cea mai mare medie din clasa…
Foarte bine. Din perspectiva mea, esti pe drumul cel bun.
ps:pot sa te citez pe blogul personal?:D
Sigur
[...] Mitul educatiei superioare, sub lupa. Neaparat sa citesti articolul asta excelent scris de Eduard Ezeanu, 80% communication coach si 20% [...]
Foarte, foarte adevarat ce ai scris aici.
Mi-ar placea sa vad, intr-o zi, o universitate care sa inteleaga mediul de business si sa adopte si cai alternative de educatie precum cursuri de formare, aducerea unor traineri profesionisti la seminarii etc. Cred ca ar fi o facultate pe care chiar sa o faci cu placere.
Pana atunci, insa, oamenii au de unde sa aleaga pt ca ONG-urile se diversifica tot mai mult, trainerii sunt din ce in ce mai buni, oferta e tot mai variata, iar domeniul dezvoltarii personale ia avant.
Ar fi interesant sa vedem, cei de dincolo (tari straine), de ce aleg majoritatea tinerilor (cred ca sunt in majoritate, nu bag mana in foc) sa faca facultate? Cartea lui Robert Kiosaky merita citita (‘Tata bogat, tata sarac’) unde explica ca nu e atat de importanta facultatea pe care o faci (are si ea o anumita importanta, mai mare sau mai mica, ma rog…), pe cat este experienta de lucru care ajuta sa te dezvolti si sa ai succes ca si antreprenor/investitor, in final (la un moment dat in cariera) ‘lasand banii sa lucreze pt tine, si nu tu pentru ei’.
din pacate in ceea ce priveste IMM-urile la noi (cred ca multi dintre noi in sectorul acela lucreaza), unele lucruri (utile!) care le inveti in AIESEC nu prea poti spune ca se aplica acolo.
Anyway, daca tot a venit vorba de dezvoltare personala, cu riscu de a face reclama pe blogul tau, recomand tinerilor studenti – organizatia studenteasca AIESEC –
Laura, din ce stiu eu, in tari precum SUA sau Statele Unite, nivelul educatiei (cel putin in marile universitati) este mult mai bun decat la noi. Oricum insa, si la ei este deseori exagerat rolul educatiei.