Este momentul sa calci pedala

In momentul acesta, piata romaneasca a locurilor de munca este din perspectiva mea, in cea mai rea pozitie din ultimul deceniu. Exista putine locuri de munca, multi someri, multe taieri de salarii, multi angajati munciti peste program si multe falimente.

Ceea ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca aceasta stare se auto-intretine. Pentru ca oamenii care au sansa sa accelereze iesirea din criza sunt in primul rand profesionistii capabili sa fie productivi si sa faca lucrurile sa se intample. Ori exact aceste persoane, intr-o stare de panica, aleg sa fuga de responsabilitatea lor.

Oameni care abandoneaza. De la tinerii care refuza sa isi caute un job pe motiv ca e griza si nu-i angajeaza nimeni, la angajatii care lucreaza ineficient si nu au o preocupare reala pentru performanta, la oamenii de afaceri care refuza sa iasa din vechile lor paradigme si sa faca ceva diferit, toate aceste persoane intretin singure situatia dificila si frustranta in care se afla.

Tendinta mea este sa vad o criza ca o provocare, care arata ce poate fiecare, care ii departajeaza pe cei puternici de cei slabi. Daca ar fi ca prin prisma crizei sa dau in acest moment un verdict la nivel national, as spune ca noi romanii suntem un popor de oameni slabi. De oameni care au abandonat lupta sau nici macar nu au inceput-o in mod real, preferand sa astepte, sa se ingrijoreze din reflex in mod inutil, si sa acuze clasa politica, managementul, societatea ca si cand acestea ar fi singurele cu adevarat responsabile pentru calitatea vietii lor.

Iar ceea ce reflecta acest fapt este o problema pe care consultanti in resurse umane si manageri de top il reclama de ani buni: o problema de atitudine la nivelul societatii romanesti. Marea majoritatea a romanilor au de fapt 3 probleme mari de atitudine:

1. Iresponsabilitate – convingerea ca nu ei au control si putere asupra propriei vieti, ca trebuie sa vina o putere mai mare si mai competenta ca ei, care sa le faca existenta si cariera asa cum le doresc, si are chiar aceasta datorie morala.
2. Inertie – tendinta ca odata pusi pe un anumit mod de a gandi sau a actiona sa nu le mai schimbe, chiar daca situatia necesita in mod clar asa ceva, sa prezerve cat mai mult starea de fapt de dragul traditiei, obisnuintei si a confortului.
3. Frica – de a actiona in moduri indraznete, de a apela la solutii neconventionale si incerte, de a-si asuma riscuri, de a gresi si a pierde, de a fi judecati, de a se face de ras in fata colegilor, rudelor, prietenilor, vecinului de la 2 s.a.m.d.

Iar ca un bonus, se adauga tendinta acuta a numerosi romani de a se exclude in mod eronat din categoria cu aceste trei probleme mentionate mai sus. Sa isi spuna: „Da, asa e! Asa sunt romanii in general, dar nu eu!” fara sa se opreasca cu adevarat si sa vada cum isi traiesc viata, cum arata cariera lor si ce le face sa fie astfel.

In ultimii ani, am avut sute de discutii cu oameni care isi detesta joburile, muncesc pe salarii de doi bani, si nici macar nu incearca sa faca ceva in aceasta privinta, dar care nu pierd nici o ocazie sa faca pe victimele. Intr-un final, intr-o realitatea concurentiala, mai ales pe perioade de criza, persoanele cu mentalitate de victima sunt cele care se plafoneaza cel mai mult si care au cel mai mult de suferit.

Acesta este costul mentalitatii. Iar persoanele care scot ce-i mai bun chiar si din cele mai dificile perioade, iar unele in mod special din cele mai dificile perioade, sunt cele care in fata provocarilor isi adapteaza strategiile, iar apoi calca pedala.

Tags: calci, momentul, pedala