Cum folosesc unele companii criza impotriva angajatilor
De cand a inceput criza economica, periodic aud povesti de la diverse persoane din diverse companii despre cum li s-a taiat din salariu, sunt tinute peste program, sunt chemate in weekend la birou sau primesc responsabilitati ce nu tin de jobul lor.
Majoritatea acestor persoane, desi nemultumite, ofteaza, apoi pur si simplu incearca sa se adapteze. Deoarece au senzatia ca nu e vina angajatorului, e vina crizei ce il afecteaza. Uneori, asa este. Insa deseori, se inseala amarnic si se lasa fraieriti de sistem.
Din pacate, unele companii din Romania folosesc criza ca o scuza pentru a stoarce cat mai mult de la angajatii lor iar acestia sa nu protesteze. Ele reusesc sa scape cu tot felul de tratamente ale angajatilor, sub pretexte precum: “E criza, ce sa faci?”, „Trebuie sa facem sacrificii in perioada asta“, „Fii multumit ca mai ai un loc de munca”.
Cineva imi spunea recent despre o companie importanta din IT care a renuntat la traducatori si isi pune specialistii IT sa faca si munca de traducere in diverse limbi, pe care de abia le stapanesc. Zvonistica, in momentul acesta, insa m-a facut sa ma intreb: cum sa ti se faca asta ca angajat in IT?
Daca este sa vorbim de echitate, este normal ca daca criza afecteaza o companie, sacrificiile sa fie facute in masuri egale in toate zonele companiei respective. Daca de pilda, angajatilor li se taie 20% din salariu, sa se intample la fel si pentru management, sa aiba si actionariatul o cadere de 20% a profitului.
Unele companii, chiar practica aceasta echitate. Altele, pe timp ce criza, cauta sa taie din costurile cu angajatii pentru a pastra acelasi profit. Altele, nici macar nu sunt afectate grav de criza si totusi se folosesc de ea sa taie din costurile cu angajatii, marindu-si profitul. In toate cele 3 categorii intra tot felul de companii, de la multinationale recunoscute, la firme mici cu patronat romanesc.
A folosi criza ca o scuza pentru a determina angajatii sa faca compromisuri nejustificate nu este un fenomen care are loc doar in Romania. Insa cred ca aici se manifesta cu o intensitate acuta, si este in mare parte vina angajatilor romani. Pentru ca multi dintre angajatii romani au 2 mari probleme.
- Sunt dezinformati. Habar n-au cat de afectata de criza este in mod real compania unde lucreaza, cat de afectata este industria in care aceasta opereaza, ce se intampla cu adevarat. Se bazeaza pe zvonuri, pe stiri dramatizate si pe firmituri de informatie.
- Sunt speriosi. Cum aud de criza, de probleme financiare, de oameni dati afara, nu mai tin cont de nimic si intra in panica. Nu mai tin cont de diferentele care exista intre companii, industrii, oameni, nu mai sunt constienti de propria valoare profesionala si de toate variabilele ce merita puse in ecuatie.
Iti recomand cu caldura sa te gandesti la compromisurile pe care le-ai facut sau care ti cere sa le faci pe motiv de vremuri grele, criza economica, si sa cauti sa intelegi in mod realist necesitatea lor. Ai putea descoperi ceva… surprinzator.
Tags: angajatilor, companii, Criza, folosesc, impotriva
Foarte fain articolul. Sunt in de acord cu perspectiva ta si stiu (pe date concrete) ca sunt exagerat de multe cazuri de genul.
Nu as dramatiza spunand ca in ro e mai acuta sau ca numai aici se intampla. Se intampla exact la fel peste tot (asta tot pe date concrete).
Profitul trebuie sa ramana acelasi sau sa creasca indiferent de context asa ca ala va fi ultimul loc de unde se va taia (de fapt de acolo nu se va taia niciodata – mai bine vand pravalia). Sa nu uitam ca in capitalism scopul final al oricarei organizatii este sa obtina profit … in nici un caz misiunea scrisa pe site (asta se aplica mai ales la corporatiile multinationale – si asta e tot pe info concrete).
In Ro e mai usor sa faci asta. Pentru ca datorita perspectivei pe care o vezi la TV si media conventionala (principala sursa de informare) care iti spune numai cat de rau este (cand e ultima data cand ai vazut o stire despre bine).
Un alt reper e Guvernarea – de unde exact acelasi mesaj il auzi
Si un ultim reper de influenta (bazat pe studii) e Biserica care ia ghici ce mesaj da de cand exista ea … bun va fi numa dupa ce mori ….
Cum astia sunt cei mai influenti factori si toti iti spun ca e naspa atunci esti speriat. Oamenii speriati ar face orice chiar si numai pentru iluzia de siguranta.
Dar am o veste buna. Foarte, dar foarte, multi oameni vad si chestiile misto care se intampla si fac ceva sa propage asta … si sa faca lucruri care merita, pentru ca viata nu inseamna capitalism.
Nu panica angajatilor a dus la adancirea crizei ci panica patronilor ca le falimenteaza afacerile. De aici concedieri, venituri mai mici in gospodarii, consum mai mic, vanzari mai slabe si iata-ne in vortex.
Patronii sau actionarii sunt victimele fricii iar angajatii sunt victimele celor dinainte. Nu cu salariul unuia sau mai multora se reduc costurile ci prin cresterea productivitatii.
In fine, e istorie, cel putin la noi criza de consum putea fi evitata daca exista o cultura antreprenoriala, o disponibilitate in a accepta ca sunt si perioade mai grele in care angajatii sunt cei care tin firma pe picioare, nu somerii.
Nu inteleg, daca eu ca antreprenor si actionar trebuie sa ma multumesc acum cu 20% din cifra de afaceri din 2008, de ce nu poate un angajat sa se multumeasca cu jumatate de cat castiga inainte de criza?
Criza face diferenta intre leaderi si patroni ajunsi manageri din intamplare sau pe banii de la mamica si taticu.
Cei care dau afara ca sa reduca din costuri vor ramane fara restul angajatilor in momentul in care va trece criza, pentru ca acestia vor pleca pe pasuni mai verzi unde sunt tratati macar echitabil.
taman astazi independent de dumneavoastra, publicam pe blogul meu un articol amplu despre educatie si cum afecteaza ea reactia oamenilor.
din pacate educatia financiara a oamnilor tinde spre zero, ei s-au invatat sa devina enclopedii ambulante si atit.
Mai mult la noi si regimul comunist a contribuit la asta, eradicand orice insemna teorie de vanzare personala, marketing personal etc.
Dadea statu jobu nu trebuia sa iti bati capu.
Astfel multi dintre ti9nerii angajati de azi vin cu o educatie de turma in care jobul e sfant si numai jobul si teama de a pierde atinge culmi maxime, decat sa piarda prefera sa faca un compromis, oricare ar fi acela.
(am ramas uimit sa vad numarul de femei mare dispuse sa se culce cu un sef (nu neaparat patronul) pentru a-si consolida pozitia).
Pe de alta patrte, multe firme romanesti au aspect de asociatie familiara, unde promovarea in functii nu se face bazat pe experienta/pricepere ci pe faptul ca esti sotia patronului, esti fiul patronului, esti var primar de cuscru vitreg cu cineva.
In contextul asta e normal ca atunci cand lucrurile scartie putin pe undeva, la noi sa scartie rau de tot.
Un al treilea aspect pe care nu il luam in calcul este chiar pregatirea economica a leaderilor.
Nu e neaparat sa tin oamenii in functie, daca eu consider ca la un moment dat pentru afacerea mea e necesar sa dau oameni afara, ii dau si nu ma intereseaza.
Este recunoscut ca o speculatie pe bursa, faptul ca in momentul cand dai oameni afara, productivitatea creste si deci si pretul la actiuni creste, deci daca la un moment dat eu vreau sa am un pret pe bursa, dau afara, urmand ca ulterior sa angajez din nou.
Sunt practici economice recunoscute si folosite ca atare. Angajatii din pacate, trebuie sa isi asume rolul pe care au vrut sa il joace de la inceput, acela de angajat, iar ca angajat trebuie sa stii ca, oricand jobul curent nu mai poate fi curent,
daca nu ai grija tu de bunastarea ta, nu va avea nimeni grija de buna starea ta si multe altele.
Stiu o sa imi sariti cu celebrele carti de resurse umane in care se scrie de teoria echitatii, politici de recompense, planificari de dezvoltare de cariera.
Stiu, le-am facut si eu in scoala, iar ele au ramas doar simple capitole din manualul de resurse umane. In romania cel putin, politica patronilor e una simpla, proasta dar simpla:
Bani cat mai multi pe termen cat mai scurt, acum cat tine sandramaua ca dupa nu se stie.
De aici decurge o a doua regula:
Vreau munca cat mai multa si cat mai buna pe bani cat mai putini.
Retineti, nu eu gandesc asa, eu prezint ceea ce se intimpla.
link-ul catre postul din blogul meu este:
http://blackares.blogspot.com/2010/02/educatia-comunista.html
Politica asta e ok, dar ar fi bine sa se gandeasca sefii si patronii ca exista riscul sa fie asteptati in parcare de un individ dat afara si pus pe fapte nu tocmai bune. Au inceput sa se inmulteasca incidentele de violenta la servici.
Din pacate in Romania managerii nu gandesc pe termen lung, ce actiuni le aduc profit pe termen lung si aleg solutii imediate.
Mai mult in gluma mai mult in serios, circula printre noi, cand eram angajat intr-o firma de it, o poveste (nu stiu daca era caz real, nu stiu daca era gluma, nu m-a interesat, mi-a placut morala).
Angajatul Gica al unei companii, singurul care muncea si aducea profit firmei respective, este dat afara.
In ultima zi asa, s-a dus la munca, nu a facut nimic, la un moment dat s-a dus in bucatarie a dat drumu la cuptorul cu microunde si a plecat.
Ceilalti ramasi la jmunca, dupa un timp, au inceput sa simta un miros ciudat, dar nu au inteles ce este. Dupa un timp mirosul devenise atit de insuportabil incat s-au dus sa vada ce se intimpla.
Au ajuns in bucatarie si cand au deschis microundele, au gasit o farfurie plina de rahat.
Scuze pentru scabrosul povestii, dar morala urmeaza.
Mult timp dupa, s-a incercat sterilizarea locului, s-a rezugravit, s-a reamenajat, dar mirosul parca ramasese impregnat in pereti, multi dintre angajati au plecat ca nu mai suportau, patronul incepu sa isi duca partenerii de afaceri/clientii prin restaurante si sali de hoteluri fiindca nu indraznea sa ii duca la sediu si la orice incercare a acestora de a vedea sediul el tot amina momentul.
Curand patronul a pierdut acei clienti deoarece acestia l-au crezut neserios, sau ca practica un fel de afacere fantoma, conform principiului
“Ce e aia domne, tot la carciuma, tot la carciuma, fara sediu, fara un birou adegvat”.
Astfel respectivul patron a fost nevoit sa inchida sandramaua.
Morala, cum spunea si cel ce a comentat inainte, nu stii cum poti fi sabotat de un fost angajat mai ales daca acesta era inteligent si bun.
Un fost angajat al fostului meu patron, dat afara din cauza ca nu se mai intelegeau, a creat el o firma separat si a inceput sa atraga angajati de la noi, nu le promitea marea cu sarea, ci le promitea ceva corect.
El inca de cand lucra la noi era un bun manager si un bun negociator, dar se pare ca patronii zilelor noastre nu mai observa competenta.
Astfel respectivul are si acum o firma prospera cu fosti angajati ai firmei unde lucram.
rezultatul, firma respectiva acum e pe chituci, cei care mai eram am pornit fiecare pe drumul nostru, iar colegul, traieste foarte bine.
Wow! Ce comentatori implicati am. Imi place
morala lui RV se aplica si la cazul firmei unde am lucrat.
bine ca am “deschis ochii” la timp si am ajutat si pe alti colegi sa o faca. asatazi eram in somaj daca “ma ingropam” langa un manager fara gandire de perspectiva, fara strategie…FALS MANAGER – pana la urma.
am sfatuit si pe altii si acum imi multumesc.
si eu si ei am avansat in cariera in firme care au viitor.