Daca m-ai intreba care este lucrul de care majoritatea oamenilor din societatea noastra au nevoie, as spune implinire. Una din cele mai complexe emotii umane si din perspectiva mea, unul dintre cele mai nobile scopuri in viata. In acelasi timp, este si ceva ce multi oameni sunt departe de a atinge si chiar de a intelege.

A gasi implinire a fost un subiect important in viata mea in ultimii ani, atat de important incat oarecum a dat pe dinafara si am ajuns sa-i asist pe altii prin coaching sa-si gaseasca implinirea. Sunt multe lucruri de spus pe aceasta tema. Dar o sa fiu succint si iti voi prezenta ghidul meu in 4 pasi pentru gasirea implinirii.

Pasul 1: Intelege ce este implinirea. Ca si emotie, implinirea este ceva diferit de placere sau alte emotii pozitive. Placerea este emotia pozitiva de baza pe care o simti cand desfasori o anume activitate si este semnul ca esti pasionat de acea activitatea. A cauta placere este bine, dar ea nu este implinire.

Implinirea este o stare psihologica mai evoluata, care reflecta faptul ca o anume activitate are semnificatie pentru tine. Nu inseamna ca iti place, ci inseamna ca acea activitate este aliniata cu valorile tale si drept urmare, mintea ta o interpreteaza ca avand semnificatie. Doar atunci te simti implinit.

Pasul 2: Cunoaste-ti valorile. Daca sentimentul de implinire este o reflectare a faptului ca faci lucruri aliniate cu valorile tale, inseamna ca ai nevoie sa iti cunosti bine valorile pentru a fi cu adevarat capabil sa gasesti implinirea. Acesta este un lucru cu care constat ca majoritatea oamenilor au o problema, motiv pentru care se zbat cu a gasi implinirea.

Pune-ti singur aceasta intrebare esentiala: „Ce este important pentru mine?” Poate este echilibrul, invatarea, variatia, a-i ajuta pe ceilalti, a crea, a fi popular sau orice altceva. Aceasta intrebare este una din cele mai bune moduri de a-ti descoperi valorile. Smecheria este sa te tii de ea si sa te focalizezi pe cele mai importante lucruri.

Pasul 3: Creeaza-ti strategia. Din pacate, odata ce iti dai seama ce este important pentru tine, este improbabil sa il poti obtine doar dand din degete. Lucruri precum faima, succes, bani sau independenta nu vin pur si simplu. In mod surprinzator, nici macar a-i ajuta pe altii intr-un mod cu semnificatie nu se poate intampla pur si simplu.

Ai nevoie de o strategie. Ai nevoie de o secventa de actiuni bine organizata prin care sa treci, pentru a ajunge sa-ti aliniezi viata si cariera cu valorile tale cele mai inalte si sa le pastrezi astfel. Deci, obtine informatii, gandeste-te si dezvolta-ti o strategie pentru a crea conditiile potrivite pentru implinirea ta.

Pasul 4: Umple golurile. Uneori, iti va fi greu, aproape imposibil sa aliniezi viata ta cu o anumita valoare. Poate vrei sa ai echilibru in viata, dar tot dai peste sefi insistenti care iti cer constant sa muncesti peste program, lasandu-ti putin timp pentru a mai face altceva.

O astfel de situatie este doar un semn ca ai nevoie sa ajungi la un nou mod de a fi, pentru a-i putea face fata. Cu alte cuvinte, ai nevoie sa-ti dezvolti anumite abilitati sau atitudini. In acest caz poate ai nevoie sa inveti cum sa setezi granite personale si cum sa spui nu, si astfel vei putea sa creezi echilibru in viata ta. Majoritatea esecurilor in a trai pe baza propriilor valori este doar un semn ca trebuie sa umpli niste goluri legate de abilitatile si atitudinile tale.

Acest ghid este pana aici doar cuvinte cu o forma. La sfarsitul zilei, ce conteaza cel mai mult este punerea lui in practica. Lectia fundamentala pe care am invatat-o eu despre gasirea implinirii este ca actiunea si o minte deschisa sunt cele mai importante ingrediente. Pune acest ghid in actiune, si vei vedea niste lucruri foarte frumoase intamplandu-se.

In momentul acesta, piata romaneasca a locurilor de munca este din perspectiva mea, in cea mai rea pozitie din ultimul deceniu. Exista putine locuri de munca, multi someri, multe taieri de salarii, multi angajati munciti peste program si multe falimente.

Ceea ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca aceasta stare se auto-intretine. Pentru ca oamenii care au sansa sa accelereze iesirea din criza sunt in primul rand profesionistii capabili sa fie productivi si sa faca lucrurile sa se intample. Ori exact aceste persoane, intr-o stare de panica, aleg sa fuga de responsabilitatea lor.

Oameni care abandoneaza. De la tinerii care refuza sa isi caute un job pe motiv ca e griza si nu-i angajeaza nimeni, la angajatii care lucreaza ineficient si nu au o preocupare reala pentru performanta, la oamenii de afaceri care refuza sa iasa din vechile lor paradigme si sa faca ceva diferit, toate aceste persoane intretin singure situatia dificila si frustranta in care se afla.

Tendinta mea este sa vad o criza ca o provocare, care arata ce poate fiecare, care ii departajeaza pe cei puternici de cei slabi. Daca ar fi ca prin prisma crizei sa dau in acest moment un verdict la nivel national, as spune ca noi romanii suntem un popor de oameni slabi. De oameni care au abandonat lupta sau nici macar nu au inceput-o in mod real, preferand sa astepte, sa se ingrijoreze din reflex in mod inutil, si sa acuze clasa politica, managementul, societatea ca si cand acestea ar fi singurele cu adevarat responsabile pentru calitatea vietii lor.

Iar ceea ce reflecta acest fapt este o problema pe care consultanti in resurse umane si manageri de top il reclama de ani buni: o problema de atitudine la nivelul societatii romanesti. Marea majoritatea a romanilor au de fapt 3 probleme mari de atitudine:

1. Iresponsabilitate – convingerea ca nu ei au control si putere asupra propriei vieti, ca trebuie sa vina o putere mai mare si mai competenta ca ei, care sa le faca existenta si cariera asa cum le doresc, si are chiar aceasta datorie morala.
2. Inertie – tendinta ca odata pusi pe un anumit mod de a gandi sau a actiona sa nu le mai schimbe, chiar daca situatia necesita in mod clar asa ceva, sa prezerve cat mai mult starea de fapt de dragul traditiei, obisnuintei si a confortului.
3. Frica – de a actiona in moduri indraznete, de a apela la solutii neconventionale si incerte, de a-si asuma riscuri, de a gresi si a pierde, de a fi judecati, de a se face de ras in fata colegilor, rudelor, prietenilor, vecinului de la 2 s.a.m.d.

Iar ca un bonus, se adauga tendinta acuta a numerosi romani de a se exclude in mod eronat din categoria cu aceste trei probleme mentionate mai sus. Sa isi spuna: „Da, asa e! Asa sunt romanii in general, dar nu eu!” fara sa se opreasca cu adevarat si sa vada cum isi traiesc viata, cum arata cariera lor si ce le face sa fie astfel.

In ultimii ani, am avut sute de discutii cu oameni care isi detesta joburile, muncesc pe salarii de doi bani, si nici macar nu incearca sa faca ceva in aceasta privinta, dar care nu pierd nici o ocazie sa faca pe victimele. Intr-un final, intr-o realitatea concurentiala, mai ales pe perioade de criza, persoanele cu mentalitate de victima sunt cele care se plafoneaza cel mai mult si care au cel mai mult de suferit.

Acesta este costul mentalitatii. Iar persoanele care scot ce-i mai bun chiar si din cele mai dificile perioade, iar unele in mod special din cele mai dificile perioade, sunt cele care in fata provocarilor isi adapteaza strategiile, iar apoi calca pedala.

Inainte sa afli mai multe despre acest program, pune-ti urmatoarele intrebari:

• Traiesc in acest moment viata pe care mi-o doresc?
• Sunt atat de fericit si de implinit cat as putea sa fiu?
• Persoanele din viata mea ma trateaza asa cum vreau?
• Influentez lucrurile din jurul meu cat de mult as putea?
• Sunt o persoana sigura pe sine, carismatica si complet autentica?

Daca raspunsul la oricare din aceste intrebari este ‚nu’, atunci acest program este pentru tine.

The Leap este un program de training si coaching conceput pentru a crea o schimbare fundamentala in felul cum percepi lucrurile si cum reactionezi emotional la ele, care deschide oportunitati extraordinare in viata ta.

Acest program te va ajuta sa iti creezi o realitate interna care iti permite sa-ti transformi realitatea externa in ceea ce doresti. El seteaza o fundatie solida pentru a valorifica din plin potentialul tau, relatiile tale cu ceilalti si viata ta.

The Leap este capodopera programelor mele de transformare a atitudinii. Si, il organizez doar o singura data in fiecare an.

Pentru mai multe detalii, mergi pe pagina dedicata evenimentului.

Il gasesti si prezentat in engleza, aici.

Citeam azi prezentarea unui training de o zi pe abilitati de comunicare si ma uitam peste continutul lui. Aceste training acopera orice de la comunicare non-verbala, la gestionarea conflictelor, la comunicare de business si prezentare cu impact. Totul intr-o singura zi!

La un moment dat acum mult timp, si eu faceam la fel. Credeam ca daca pot sa acopar totul in cat mai putin timp, o sa livrez un training valoros. Si dezvoltarea mea, o abordam cam la fel. Citeam ca un maniac 5-10 carti pe abilitati sociale, apoi ma decideam sa pun in practica… totul.

Eram naiv, nerabdator, si aveam o intelegere fragila a invatarii umane. Uitandu-ma acum la acest mod de a aborda dezvoltarea personala, fie ca e vorba de abilitati sociale, incredere in sine, productivitate sau orice altceva, ma amuza.

Ideea este urmatoarea: oamenii nu invata astfel. O fiinta umana nu este ca un computer pe care poti instala tot software-ul de care vei avea nevoie vreodata in doar 24 de ore, si gata. E mai degraba ca un computer cu o limita de instalare de 2 Mb in fiecare zi. Deci iti va lua vreo 3 ani doar ca sa instalezi sistemul de baza de operare (aham… Windows?).

A incerca sa absorbi multa informatie, din zone variate a unui domeniu larg, intr-o perioada scurta de timp iar apoi sa practici totul este o tentativa extraordinar de ineficienta pe care unele persoane o au de a-si dezvolta abilitati reale. Ea nu functioneaza din cateva motive:

• Incerci sa acoperi multe concepte si idei, obtinand astfel doar o intelegere superficiala a fiecareia;
• Iti suprasoliciti memoria si uiti vasta majoritate a teoriei pe care o inveti;
• Devii instant de-motivat cand de gandesti la a pune in practica, pentru ca ai atat de mult de pus in practica;
• Ajungi sa practici un pic din toate, ceea ce nu face nimic sa se interiorizeze cu adevarat si nu duce nicaieri.

Singurul mod in care a citi mult fara sa aplici poate sa aiba sens din punct de vedere practic este daca esti intr-o faza in care doar vrei sa te expui la cat mai multe idei posibil pe un anumit subiect, pentru a alege apoi pe care din ele te focalizezi. Insa asa cum vad eu lucrurile, asta nu este dezvoltare personala in sine, este doar o faza de preparare, de explorare. Nu te astepta sa-ti imbunatatesti abilitatile din asta.

Modul eficient de a dezvolta abilitati si atitudini reale, este sa te focalizezi pe ideile cheie care au cea mai mare valoare pentru tine, sa le explorezi mai in detaliu, sa ti le bagi bine in cap si sa le practici consistent. Si, faci asta una cate una cu fiecare idee, nu toate de o data.

Cand fac consiliere in cariera, coaching si training pe abilitati interpersonale, aplic exact acest principiu. Unii din clientii mei sunt initial surprinsi de numarul mic de idei pe care la acopar, dar pe masura ce ei trec la a le aplica, inteleg repede de ce am aceasta abordare. Si, ai observat ca am tendinta sa scriu in aceeasi maniera?

Dezvoltarea personala eficienta este mai complicata decat pare la prima vedere. Cu totii vrem sa ne imbunatatim rapid, sa absorbim cat mai multa informatie, in cat mai putin timp, si apoi sa vedem cum abilitatile noastre se dezvolta singure.

Dar nu asa are loc cresterea personala. Este un proces gradual, care se bazeaza cel mai mult pe a segmenta informatia in bucati mici, pe actiune si persistenta. De aceea in dezvoltarea personala, mai putin inseamna mai mult.

1. Luni de dimineata cand te scoli, ai o stare emotionala proasta, desi sambata aveai o stare foarte buna.

2. O mare parte a timpului petrecut la serviciu, te simti plictisit sau de-motivat.

3. Ai o toleranta scazuta pentru discutiile despre job in afara jobului.

4. Petreci mai mult de 50 de ore pe saptamana lucrand.

5. Ai conflicte si neintelegeri din ce in ce mai dese, cu din ce in ce mai multe persoane la job sau din cauza jobului.

6. In ultimele luni, te-ai ingrasat, ai slabit sau te-ai imbolnavit datorita activitatii profesionale.

7. Dupa ce te intorci de la birou, tot ce ai chef sa faci este sa te uiti la TV, sa te joci pe computer sau sa dormi.

8. Iti place foarte mult sa auzi sau sa citesti glume si ironii pe tema carierei, sefilor, muncii s.a.m.d.

9. Nu ai nici cea mai vaga idee unde se duce si cum va arata cariera ta peste 5 ani.

10. Uitandu-te la ceea ce faci profesional, nu te simti implinit.

11. Petreci o mare parte din timpul de la birou pe Messenger, Facebook, sau la barfe cu colegii.

12. Esti nevoit zilnic sa minti sau sa ascunzi diverse aspecte pentru a-ti desfasura activitatea fara incidente.

13. Petreci mult timp visand cu ochii deschisi, la o cariera sau o viata radical diferite de ceea ce ai acum.

14. Inventezi scuze ca sa iti iei liber de la serviciu.

15. Te vaiti in mod repetat celorlalti de seful tau, colegii tai, salariul tau, responsabilitatile tale, s.a.m.d.

16. Nu ai invatat mai nimic nou in plan profesional in ultimul an.

17. Seful tau nu stie mai nimic despre tine.

18. Ai din ce in ce mai putini prieteni pentru ca nu mai ai timp pentru ei.

19. Nu poti sa petreci o zi intreaga fara sa te deconectezi si sa nu te gandesti la job.

20. Citesti articole despre semne ca e timpul sa schimbi ceva in cariera ta.

Recent am avut primul meu curs open la care toti participantii au fost femei. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca in general, clientii mei care nu sunt trimisi de catre companiile pentru care lucreaza si care isi platesc singuri, sunt de cel putin 2/3 femei.

Experienta mea nu pare sa fie o exceptie. Alti coachi, traineri, oameni ce fac consiliere in cariera imi spun ca au experiente similare. Ca regula generala, se pare ca femeile investesc vizibil mai mult in dezvoltarea personala decat barbatii: training, coaching, carti si practica.

Acum, eu nu pot sa nu ma intreb: de ce se intampla asta? Oare femeile au nevoie de mai multa dezvoltare personala decat barbatii? Oare barbatii au abilitatile sociale, abilitati de cariera, atitudinile mai bune care justifica sa nu caute la fel de multa dezvoltare personala?

Asa cum probabil ai ghicit, raspunsul este categoric “nu”. Barbatii au nevoie de dezvoltare personala la fel de mult ca si femeile. Ei doar nu investesc in ea la fel de mult. Vorbind cu oamenii despre opiniile lor privind competente si succes, am ajuns sa cred ca sunt cateva cauze:

• Barbatii sunt mai putin dispusi sa-si vada defectele si potentialul lor de imbunatatire;
• Barbatii sunt mai putin dispusi sa accepte faptul ca altcineva ar putea fi suficient de competent pentru a-i ajuta sa se dezvolte;
• Barbatii sunt mai putin dispusi sa actioneze pentru dezvoltarea personala;
• Barbatii sunt mai increzatori in capacitatea lor de a invata pe cont propriu.

Apropo: am fost vinovat de toate acestea la un moment sau altul. Ultima ar putea fi bun sau rau, in functie de context si de persoana. Dar primele trei sunt cu siguranta o problema. Simplu spus, barbatii in general isi saboteaza dezvoltarea personala si isi imbunatatesc abilitatile lor soft la o rata mai scazuta decat femeile.

La asta, adauga faptul ca prin natura noastra, noi barbatii suntem probabil cu un pas in urma femeilor privind potrivirea noastra pentru aceasta lume moderna. Femeile sunt in mod natural mai empatice, intuitive, bune la a citi limbajul corpului si au o gama larga de abilitati sociale mai bune; barbati sunt in mod natural mai agresivi si buni la a ridica chestii grele. Grozav!

Proiecteaza acest fenomen 25 de ani in viitor si, daca lucrurile evolueaza in acelasi mod, vom trai intr-o lume unde femeia tipica alearga cercuri in jurul barbatului tipic. Este mai inteligenta, mai sigura pe ea, mai eficienta, are mai mult succes si abilitati sociale mult mai bune decat omologul sau masculin.

Barbatul tipic va roti din cap si nu va intelege ce naiba se intampla cu viata si cariera sa, in timp ce o femeie va trage pe fata sau subtil hamurile. Acum ca ma gandesc, o multime din asta vad deja intamplandu-se in jurul meu. Poate doar am nevoie sa cunosc barbati de calitate mai buna si femei de calitate mai proasta. Hmm …

Oricum, vestea buna este ca in acest viitor ipotetic, putinii barbati care vor putea sa trateze de la egal la egal cu femeile vor fi un lucru foarte apreciat si interesant de avut in jur. Deci, atata timp cat esti unul dintre ei, viitorul arata bine.

Citeste articolul in engleza pe People Skills Decoded.

Ma branduiesc ca un communication coach. Este felul meu de a spune ca folosesc intelegerea mea asupra abilitatilor sociale si abilitati mele de coaching pentru a asista oamenii in a-si imbunatati comunicarea si de acolo, a obtine tot felul de rezultate interesante.

Exista multe persoane in coaching. Si exista mult mai multe persoane care doresc, sau, cel putin viseaza sa faca coaching. Perceptia mea este ca de multe ori, oamenii sar in acest domeniu cu aceeasi intelegere despre a fi un coach pe care o are un copil de 10 ani despre a fi un chirurg. Stiu ca si eu am avut cu siguranta naivitatea mea despre acest domeniu, atunci cand am inceput sa fac coaching.

Acest lucru nu este in totalitate cauzat de lipsa de informatii disponibile despre coaching. Una din cauzele majore este existenta in toate aceste informatii a multe mituri larg raspandite despre a fi un coach. Scopul meu aici este sa abordeze 3 dintre cele majore.

Mitul 1: Totul este dragostea pentru oameni.

Dragostea pentru oameni este cu siguranta o mare parte de a fi un coach. Dar nu este totul. Coaching-ul este de asemenea o afacere si ai nevoie sa-l gestionezi ca una. Asta inseamna ca iti pasa de oameni, ii ajuti, poate chiar ii ajuti neconditionat sau sa dai mai mult decat e nevoie, dar la sfarsitul zilei, te asiguri ca este profitabil financiar pentru tine ca si coach.

Am intalnit persoane in coaching care credeau ca daca dau tot, le pasa de toti si nu cer nimic, vor avea succes in coaching. Acum lucreaza in recrutare, PR, oriunde numai nu in coaching. Deoarece nu au reusit sa faca coaching-ul sustenabil pentru ele.

Mitul 2: Totul este sa pui intrebari.

A pune intrebari este un mijloc excelent de a facilita solutii si un instrument important in coaching. Insa nu e tot ce conteaza.

Exista 2 tipuri de coaching: directiv si non-directiv. Coaching-ul non-directiv se bazeaza foarte mult pe intrebari, dar nu se opreste aici. El implica si ascultare eficienta, parafraza, inspirare si stimulare a clientului. Coaching-ul directiv implica prezentarea de principii si tehnici, punctarea unor aspecte pe care clientul nu le vede, oferirea de feedback specific sau sfaturi.

Unii coachi au o abordare non-directiva, unii au o abordare directiva, iar unii au o abordare mixta. Eu sunt in aceasta ultima categorie: Folosesc ceea ce functioneaza cu un client anume, pentru a genera un rezultat anume. Daca vrei rezultate de top ca si coach, va trebui sa ai un set destul de mare de instrumente pentru coaching, pe care le utilizezi cu maiestrie.

Mitul 3: A deveni un coach este usor.

Daca vorbim despre a-ti lua pe eticheta de coach, nimic nu este mai usor. Dar daca vorbim despre a avea abilitatile necesare pentru a face coaching profesional, acesta este un teritoriu foarte diferit.

Unii oameni si unele companii doresc sa crezi ca a fi coach este cum spun englezii, „the next big thing”. Tot ce trebuie este sa-ti pese de ceilalti (ceea ce aproape oricine crede ca este valabil pentru sine), a obtine niste instruire si certificare formala (pe care de obicei o ofera), si esti gata sa faci bani, ajuti oamenii si salvezi lumea, toate acestea cu un program flexibil si din confortul propriei case.

Din pacate, nu este asa de usor. A deveni un coach bun implica folosirea instrumentelor corecte, multa practica si capacitatea de a te imbunatati in mod consistent de la o sesiune de coaching la alta.

Cel mai important, a fi un coach foarte bun depinde de intelegerea pe care o ai privind combinatia ta unica de punctele forte si dezvoltarea unui stil unic de coaching care le valorifica, producand in acelasi timp rezultate de top. Am uitat sa mentionez cumva, sa te si distrezi cu procesul?

Citeste articolul in engleza pe Improve: People Skills Decoded.

Unele din intrebarile care mi se pun despre serviciile mele de consiliere in cariera sau coaching pe abilitati de comunicare ma fac sa constientizez ca in general, exista o intelegere superficiala a conditiilor necesare pentru a obtine rezultate si a modului cum o alta persoana te poate asista.

„Dupa cateva sedinte de consiliere in cariera o sa stiu ce cariera mi se potriveste cel mai bine?”

Probabil ca nu. Mai ales daca nivelul de autocunoastere cu care pornesti tinde catre zero. Dar, vei obtine considerabil mai multa claritate privind zonele care tie se potrivesc, vei pune rotitele in miscare si vei stii cum sa le tii in miscare pentru a ajunge sa intelegi foarte clar ce cariera ti se potriveste. De obicei, in 3-6 luni, uneori in mai mult.

„Dupa sedintele in care voi invata sa ma vand mai bine in procesul de angajare, ce garantie am ca o obtin jobul dorit?”

Nu ai. Angajarea cu succes depinde de multi factori, printre care realismul obiectivelor tale de angajare, ce inveti la sedintele respective, cat si cum aplici cele invatate, felul cum iti dezvolti pe termen lung abilitatile sociale, de vanzare si increderea in sine, precum competenta ta profesionala. Dincolo de nivelul primilor doi factori pe care eu ii pot influenta, restul sunt in afara controlului meu si depind de tine.

Iar acestea sunt doua astfel de intrebari. Exista o fascinatie foarte mare pentru leacuri miraculoase: solutii simple, usor de aplicat, care iti vor rezolva instantaneu toate probleme si te vor face sa obtii viata, cariera, relatiile pe care le doresti.

O dieta miraculoasa, acel unic secret al fericirii, acea tehnica de comunicare prin care poti face pe oricine sa faca ce vrei, acea metoda rapida de a te imbogati si bineinteles, acel serviciu de consiliere in cariera prin care esti efectiv luat de mana si pus in scaunul de CEO al unui importante companii multinationale.

Iar faptul ca pe piata exista o explozie de servicii ce promit astfel de solutii miraculoase este dovada faptului ca multi oameni cred in ele. De fapt, cand vina vorba de solutii pentru a obtine ce vor, concluzia mea este ca romanii se impart in mare in 2 tabere:

1)      Scepticii extremi, care nu cred ca nimeni si nimic ii poate ajuta, nici macar ei insisi. Pe acestia i-ai pierdut ca si clienti pur si simplu pentru ca le promiti rezultate, iar ei pur si simplu nu cred in asa ceva.

2)      Credulii extremi, care cred ca exista o solutie magica pentru toate probleme lor, iar cand o vor gasi, viata lor va fi bestiala. Pe acestia ii castigi ca si clienti cu cat le promiti mai mult, mai bine si mai repede.

Din fericire, se formeaza incet-incet si o a treia tabara. Cea a optimistilor realisti, care stiu ca pot avea o viata prospera, o cariera implinita, stiu ca exista metode care-i pot ajuta in acest sens, fie ca vorbim de training, coaching, consiliere in cariera, citit o carte sau altceva, si stiu ca rezultatele necesita insa timp, efort, persistenta si preferata mea, dezvoltare personala.

Am auzit o poveste reala zilele astea care jumatate m-a amuzat teribil, jumatate m-a facut sa oftez. O amica a unei amice, a decis sa se transfere de la o facultate din Cluj, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, la o facultate si specializare pe acelasi domeniu din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

Reprezentantii A.S.E. i-au refuzat insa transferul pe motivul unei oarecare incompatibilitati intre cursuri. Mai exact, la U.B.B. nu a facut un curs de limba engleza care in facultatea respectiva din A.S.E. se facea. Adevarat. Doar ca, motivul pentru care persoana in cauza nu a facut curs de limba engleza la facultate de unde se transfera tine de faptul ca TOATE cursurile ei la aceasta facultate erau in limba engleza.

Se pare insa ca cei de la A.S.E. au ales sa ignore acest aspect si conform regulilor, sa nu aprobe transferul datorita absentei cursului de limba engleza la facultatea de unde acesta se facea. Cand am auzit intamplarea, era sa-mi vars berea pe mine de ras.

Eu vad acesta ca un exemplu clasic, la standard romanesc, de situatie in care regulile sunt mai importante decat logica. Ce conteaza clientul/studentul, ce conteaza eficienta? Regulile vin primele.

Astfel de situatii nu se intampla doar in A.S.E. sau doar in institutiile statului. Cu intensitati diferite, ele sunt un fenomen general valabil in organizatiile din Romania. Human Synergistics Romania a realizat acum ceva timp un studiu al culturii organizationale in companiile romanesti la care au participat 34 de organizatii si 3887 de angajati.

Una din concluziile studiului a fost aceea ca angajatii romani au un grad ridicat de conventionalism: Adica, o tendinta puternica de a respecta si invoca regulile, procedurile, chiar atunci cand ele nu mai au sens si nu mai sunt de folos. Dupa cum spunea un manager citat de studiu: „Iata o idee foarte buna, pacat ca avem o regula care o interzice”. Ouch!

De ce se intampla acest lucru? In primul rand, cred ca multi oameni pur si simplu nu au invatat si nu au interiorizat ideea ca regulile sunt facute sa ne serveasca, nu sa fie servite. Cand o lege nu mai indeplineste acest rol, devine OK in unele circumstante sa o incalcam si sa ne asumam responsabilitatea pentru asta, in altele sa actionam pentru a determina schimbarea regulii, iar in restul sa le facem pe ambele.

In al doilea rand, cred ca este frica de asumare a riscurilor. De ce sa ies din zona mea de confort, sa sfidez autoritatea incalcand o regula, sa ma lupt pentru o schimbare, cand pot sa stau frumos in banca mea si sa invoc vesnicul: „Nu se poate, asa e regulamentul/legea”? Iar in al treilea rand, sa nu uitam de… lene.

Cred ca e timpul sa invatam sa privim regulile intr-un alt fel, si sa privim responsabilitatile noastre intr-un alt fel. Sa nu mai punem ca valoare de frunte respectarea regulilor si sa ne mandrim cu faptul ca suntem constiinciosi ca principala calitate. In schimb, sa punem clientul si rezultatele ca valori principale, si sa ne mandrim cu logica actiunilor noastre.

A vorbi despre sine: principial, un lucru atat de simplu, pe care faptic, foarte multe persoane il fac atat de complicat, iar increderea in sine (sau mai bine zis insuficienta ei) este deseori factorul complicator.

Tin programe de training unde rog participantii sa spuna cate ceva despre ei si aud prezentari de tip: „Ma numesc Mihai, am 32 de ani si… nu stiu ce sa mai zic”. De ce? Nu ai petrecut toata viata cu tine? Ma astept sa fii persoana care cunoaste cel mai bine acest subiect.

Citesc din cand in cand pe cate un blog romanesc o pagina „Despre mine” care incepe cu: „Intotdeauna imi este greu sa vorbesc despre mine”. Incep sa-mi invat unii clienti sa se vanda eficient in procesul de angajare si imi spun: „Nu sunt confortabil sa vorbesc despre mine, nu-mi place sa ma laud”.

Ce se intampla aici? Este a vorbi despre sine un lucru atat de periculos? Nu chiar. Mai degraba, increderea in sine scazuta legata de a vorbi despre propria persoana este legata de convingerilor limitative pe care in timp, societatea in care traim, educatia pe care am primit-o au avut grija (deseori cu intentii pozitive) sa ni le sedimenteze in minte.

• Daca vorbesc despre calitatile mele sunt lipsit de modestie;
• Daca vorbesc despre defectele mele, devin vulnerabil in fata celorlalti;
• Daca vorbesc despre emotiile mele, ma port ca intr-o telenovela sud-americana;
• Daca vorbesc despre convingerile mele, e posibil sa deranjez pe cineva, s.a.m.d.

Drept urmare, nu vorbesc despre mine si in schimb port conversatii despre vreme, despre drumurile in reparatii, lucruri din astea foarte fascinante. Pentru ca asta e metoda sigura si asta e metoda civilizata de a relationa cu ceilalti.

Practic, a vorbi despre sine este o conditie esentiala pentru a te face cunoscut, a-ti dezvolta un brand personal, a construi relatii de calitate cu ceilalti. Este o abilitate sociala de baza intr-o lume bazata pe conectare si pe diferentiere. Sigur, faptele sunt importante; dar vorbele pregatesc teritoriul pentru acestea.

Daca a nu vorbi despre sine, desi te tine intr-o zona de siguranta, nu iti aduce cariera, banii, relatiile si viata pe care le doresti, este momentul sa iti stimulezi increderea in sine pe aria aceasta si sa inveti sa vorbesti despre tine.

Primul pas, este sa inveti sa vorbesti despre tine, punct. Nu conteaza ce spui, cum spui, cum este interpretat. Pur si simplu foloseste zecile de mii de cuvinte pe care le cunosti pentru a te arata lumii. De abia dupa ce devii confortabil cu asta, poti trece la pasul al doilea: sa inveti si cum sa vorbesti despre tine astfel incat sa creezi impactul pe care-l doresti, sa poti folosi arta de a te dezvalui pe tine cat mai eficient, pentru a amplifica beneficiile.

A fi confortabil cu a vorbi despre tine si a face asta intr-un mod carismatic, reprezinta unele dintre cele mai utile si placute forme prin care increderea in sine si abilitatile sociale se pot manifesta. Merita fructificate.