Scriu mai des pe Facebook. Adauga-ma.

Ce inseamna sa te bucuri de cariera ta?

Constat cu bucurie ca din ce in ce mai multe persoane definesc bucuria in cariera in primul rand prin a desfasura o activitate de care sunt pasionate. Dincolo de bani, statut, prestigiu, pun mare pret pe placerea pe care le-o da activitatea in sine, in timp ce o fac.

Indiferent daca esti sau nu esti una din aceste persoane, este un moment bun pentru a descoperi o noua dimensiune, mai subtila, a bucuriei in cariera.

Gandeste-te la o activitate care iti place foarte mult. Ce este pentru tine? Sa alergi, sa joci tenis, sa discuti cu o anumita persoana, sa construiesti ceva, sa planifici? Cand te gandesti in retrospectiva la ea, poate ca iti spui in gand „ce placut era!”. Si poate ca esti sub impresia ca in timp ce desfasurai acea activitate simteai multa placere.

Exista studii numeroase realizate pe sportivi de top care arata ca atunci cand ei practica sportul respectiv, nu simt placere. De fapt, in mintea lor este o absenta totala de emotii.

Este doar o stare de focalizare perfecta, de conectare cu activitatea, care nu lasa loc de altceva. De abia la sfarsitul activitatii, gandindu-se la ea in retrospectiva, cum ai facut tu acum, o interpreteaza ca fiind placuta.

Psihologii americani care studiaza acest fenomen il numesc „flow”. Eu voi folosi in romana, mai putin sugestivul termen de „conectare”. Este o stare unica. In starea de conectare:

• Focalizarea este intensa dar naturala, fara efort;
• Gandurile si actiunile se contopesc;
• Timpul curge parca mai incet;
• Uiti de tine si nevoile tale;
• Granita dintre tine si realitatea externa devine mai stearsa;
• Preocuparea ta este doar cu actiunea, nu cu finalitatea ei.

Devine evident de ce merita sa te intrebi, „cum fac sa ajung la aceasta stare?”. Asa cum demonstreaza studii pe sportivi ca cele mentionate mai sus si experienta practica deopotriva, starea de conectare se atinge cand sunt indeplinite doua conditii:

• Activitatea pe care o desfasori este complexa, cere mult de la tine;
• Abilitatile tale sunt pe masura complexitatii acestei activitati.

In cariera, a fi conectat la activitatea ta este probabil cel mai bun lucru pe care ti-l poti dori. Cand esti conectat, te concentrezi natural si cu usurinta la activitatea ta. Obtii constant rezultate extraordinare si te bucuri in fiecare zi de ceea ce faci. Ai in mod autentic o cariera de succes.

Exista o prejudecata sociala destul de populara care spune ca activitatea profesionala presupune in mod natural sa fie neplacuta, grea si plictisitoare, o obligatie pe care trebuie sa ne achitam cu totii, ca sa castigam suficienti bani pentru a ne intretine si a ne ocupa in timpul liber de activitatile la care ne simtim cu adevarat conectati.

Poti sa iti dai seama de ea doar daca te uiti la cuvintele pe care le folosim pentru a numi activitatea profesionala: „munca”, „treaba” etc.

Aceasta prejudecata este probabil cea mai mare bariera pe care o poti avea in a te bucura de cariera ta. Dupa ce o lasi deoparte pentru cine vrea sa o creada, daca nu cumva ai lasat-o deja, iti recomand 2 pasi pentru a obtine conectarea in cariera ta:

1. Descopera-ti punctele forte.

Una dintre cele mai rentabile investitii pe care o poti face consta in a investi timp in a descoperi lucrurile la care esti in mod natural bun. Sunt trasaturile si abilitatile tale stabile, durabile si greu de dezvoltat voluntar, care te ajuta sa produci rezultate remarcabile intr-o anumita arie.

Unii le numesc si talente, altii abilitati codificate genetic. Oricum alegi sa le numesti, ele te fac unic, te fac un individ.

Din fericire, posibilitatea de a iti descoperi punctele forte este acum mai la indemana ca niciodata. Poti apela la o serie intreaga de metode, de la auto-observatie si discutii cu cei care te cunosc bine si vor sa te ajute, la instrumente psihometrice profesioniste si apelarea la un career coach.

2. Alege activitati profesionale adecvate.

Adica, activitati care iti dau ocazia sa iti folosesti punctele forte si care te stimuleaza. Gallup Organization a realizat studii masive in Statele Unite care concluzioneaza ca doar 20% din angajati simt ca isi folosesc punctele forte in fiecare zi de munca. Parerea mea este ca Romania nu sta mai bine.

Bineinteles, realizarea acestui pas nu este mereu floare la ureche. Pe langa investitia de timp, presupune planificare atenta, luarea in considerare a multiple variabile, unele sacrificii si riscuri.

Tinde sa fie un pattern al reusitei si implinirii in orice arie a vietii. Beneficiul, in acest caz, consta in a avea o cariera in care efectiv uiti de tine. Este o stare uimitoare, pe care ti-o doresc.

Succes!

Acum un an am lansat People Skills Decoded, blogul meu in limba engleza, pe care scriu articole pe teme legate de comunicare, atitudine si cariera, si pe care prezint serviciile mele de communication coaching.

In acest an, People Skills Decoded a crescut semnificativ, a atras cititori si comentatori din intreaga lume, si mi-a adus primii mei clienti din afara Romaniei cu care fac coaching.

Personal, ma asteptam ca cei 1300 de abonati la acest blog sa zboare catre People Skills Decoded, avand in vedere ca acolo scriu de doua ori mai mult si exista chiar mai multa valoare in continut. Ei bine, nu s-a intamplat; doar cateva sute de abonati la acest blog devenit abonati si la celalalt.

Asadar, acest post este incurajarea mea sa vizitezi People Skills Decoded si sa te abonezi prin email la acest blog daca nu esti deja abonat. Iti promit ca vei primi saptamanal articole de varf in casuta ta de email.

Iata doar cateva dintre cele mai bune articole publicate in ultimele luni:

• Overcoming an Inferiority Complex
• 10 Effective Communication Tips from 10 Awesome Online Communicators
• Savior Complex Anyone?
• Email Etiquette at Work
• How to Deal With Toxic People

Daca esti blogger, ai sansa sa castigi un program de coaching gratuit cu mine, ca parte dintr-un proiect initiat pe People Skills Decoded. Afla mai multe detalii despre aceasta oportunitate aici.

In urmatoarele luni, or sa se intample lucruri foarte interesante pe People Skills Decoded. Sper sa ne vedem si acolo.

Am placerea sa public un articol scris special pentru acest blog de catre Ioan Nicut, un coach cu multa inspiratie de oferit. La finaulul articolului vei gasi un link catre ghidul scris de Ioan pentru a obtine rezultate in viata, ghid pe care te incurajez sa-l descarci.

Azi am împlinit 2 ani de la ultima schimbare majoră în carieră. Și știm cu toții că schimbările nu sunt ușoare și e în firea omenească să căutăm confortul și să fugim de anxietatea creată de schimbare.

În perspectiva de confort sufletul nostru e trist, ego-ul nostru înflorește și evoluția noastră e limitată.

Limitată pentru că din zona de confort în care suntem suficienți, nu mai vedem nimic nou. Repetăm doar în mod inconștient șabloane comportamentale și abilități tehnice care duc la același tip de rezultat, bun sau rău.

Când ieșim din zona de confort în zona de învățare nu numai că învățăm în mod conștient noile tipare ce duc la rezultate diferite și evoluție accelerată. Totodată apar și acele obstacole inconștiente care au tendința să ne aducă în poziția de unde am plecat. E omenește să simți rezistență la schimbare.

Ioan Nicuț îi asistă pe oameni să facă schimbarea un proces permanent și care îi aduce mai aproape de zona unde se pot ajuta singuri, în care evoluează și în care-și asumă responsabilitatea pentru cine sunt și rezultatele din viața lor. O face prin coaching în cadrul organizațiilor și direct cu persoanele private. Ioan scrie și povești care-i ajută pe cititorii lor să-și creeze și trăiască propria poveste, avându-i pe ei în centrul alegerilor și nu la mila circumstanțelor.

Să-ți mai povestesc ceva. Ieri m-am văzut cu un director de vânzări. Omul a început prin a mă întreba ce am de vânzare? În astfel de situații răspund cu întrebări, lucrând cu omul ca să îi ofer o experiență de coaching. Îmi vorbește despre viziunea lui, foarte interesantă, desfășurată pe câțiva ani, de-acum încolo. Îl întreb care sunt cele mai mari provocări. Nu intru în detalii pentru că sunt confidențiale însă în esență e vorba de relația cu oamenii, pe care vrea să-i facă parte din viziune. Îmi povestește cum îi vrea să fie, cum vrea ca ei să acționeze, cum le taie bonusul când nu-și achită partea lor de învoială. Îi spun că văd un om cu un băț în mână. Cine nu performează, e bătut ușor la funduț. În lipsă de altceva chestia asta funcționează.

Din păcate frica e cel mai mare motivator.

Când te lași motivat de frică e ca și cum fugi de durere. Chestia nasoală cu fuga de durere este că pe măsură ce te îndepărtezi de ea, dispare ca motivator și singurul lucru care-ți rămâne în vizor este durerea de care te îndepărtezi.

Dacă tu pui atenție și energie pe ceva ce-ți aduce durere, oare ce se manifestă în viața ta?

Cum ar fi însă să-ți concentrezi atenția asupra unui obiectiv care te motivează oferindu-ți plăcere? Dacă atingi obiectivul x, partenerul tău favorit îți va da o îmbrățișare, vei fi recunoscut în fața colectivității din care faci parte, primești o excursie pe care ți-ai dorit-o, o carte, participarea la un atelier pe care ți-l dorești de o viață. Acestea sunt doar exemple de motivatori care ne aduc plăcere și care cresc în intensitate ori de câte ori ne apropiem de atingerea obiectivului.

La domnul Director, n-am auzit de tipul ăsta de motivație deși la un moment dat a vorbit despre posibilitatea oamenilor de a face mai mulți bani. Și banul poate fi un motivator… care după ce-ți satisface repede nevoile bazale poate să se diminueze.

Il întreb ce vrea să schimbe și-mi răspunde cutremurător: la mine nimic. Nu mă las până nu mi-ating viziunea.

Dacă și tu în cariera sau în alte sectoare din viața ta nu vrei să schimbi nimic, oprește-te chiar aici și acum din citire. Îți pierzi doar vremea.

Dacă ești conștient că singura realitate sigură e schimbarea constantă, atunci sigur îți folosește (fără să trebuiască să bagi mâna în buzunar) Ghidul Celui Care are Rezultate în Viață.

E gratuit și descrie ce să faci pas cu pas, cu cuvinte simple și e scris pentru cei care vor să-și stabilească un obiectiv pe care să-l atingă și să-și păstreze pe drum, bucuria călătoriei și motivația.

Îți doresc succes în schimbare, pe orice cale pe care o apuci și să fii motivat și să trăiești bucuria drumului în fiecare clipă.

Vineri si sambata am fost la targul de cariera Angajatori de Top, unde am stat de vorba cu vizitatorii si le-am oferit feedback pe CV-uri. Am fost incantat sa am probabil cel mai aglomerat stand de la targ si sa vad persoane care au fost dispuse sa astepte cate o ora-doua pentru o discutie de 15 minute cu mine. Au fost 2 zile foarte productive si interesante.

Vestea Proasta

In acelasi timp, aceasta experienta, in stilul clasic al targurilor de cariera, a fost pentru  mine un soc care m-a aduc inapoi la realitate.

Spun asta pentru ca sunt obisnuit sa interactionez cu tinerii de 20+ de ani care fac o groaza de lucruri, au initiativa, au un plan si se dezvolta in mod constant. Asa ca mintea mea are tendinta sa generalizeze si sa-mi creeze ideea inselatoare ca asa sunt toti tinerii romani si ca in 10 ani o sa depasim lejer nivelul de trai din Statele Unite.

Apoi am o experienta gen Angajatori de Top care ma readuce cu picioarele pe pamant, amintindu-mi ca tinerii pe care-i cunosc eu sunt in general un esantion mic si nereprezentativ pentru restul populatiei.

Iata cateva lectii concrete trase la acest targ, pe care simt nevoia sa le impartasesc, in speranta ca mesajul meu va ajunge la cati mai multi tineri dornici de a avea o cariera de succes:

1. CV-ul European

Cred ca jumatate din cele vreo 80 de CV-uri pe care le-am vazut erau in format Europass. Am fost curios cine incurajeaza atatea persoane sa-l foloseasca, si am aflat.

In esenta, se pare ca unii profesori din mediu universitar foarte bine ancorati in realitate (ironie) recomanda tinerilor studenti sa foloseasca CV-ul European, spunandu-le ca acesta este formatul de CV cerut sau preferat de catre angajatori. Inca un exemplu al rupturii imense care exista intre mediu academic si mediul de business in Romania.

Pe scurt, nici un angajator de top (privat) nu cere explicit un CV European. Este cerut doar de unele institutii europene sau organizatii guvernamentale. Un angajator este interesat de un singur lucru: ca orice CV pe care-l primeste sa fie usor de citit si inteles. Iar CV-ul European nu este asa ceva. Mie imi este clar ca oricine a inventat acest format de CV nu a facut o zi de recrutare reala in viata sa.

2. Experienta vs. Educatie

Am vazut multe CV-uri cu un masterat, doua facultati si atat. Zero experienta profesionala, voluntariat sau activitati extrascolare. Cu un astfel de CV, pur si simplu nu ai acces la tipul de joburi disponibile la Angajatori de Top.

Daca ai un astfel de CV, fii pregatit sa pornesti de jos de tot in cariera. Tinerii care obtin joburi cu potential in companii de top cand ies de pe bancile facultatilor sunt cei care in loc de 500 de facultati, au cate 3-4-5 ani de experienta de voluntariat, in asociatii serioase si pe proiecte interesante. Au rezultate, au contacte, au abilitati soft dovedibile.

S-au dus demult vremurile in care cine avea cele mai multe studii, cu cele mai mari note, iesea in fata.

3. Abilitatile de Promovare Personala

De cand am inceput sa fac coaching in cariera, am inceput si sa spun ca romanii nu stiu sa se vanda. Inca o data, mi s-a dovedit ca din pacate, am dreptate.

Din CV-urile pe care le-am vazut, cam 10% erau din punctul meu de vedere bune (asta nu inseamna ca nu au putut si ele sa fie imbunatatite). Restul au intrat in categoriile CV mediu, CV slab sau CV vai de neamul lui.

Abilitatile de comunicare si de promovare personala inca nu sunt tratate ca ceva important, care necesita dezvoltat in mod constient si sustinut. Iar efectul se vede: tineri care se zbat sa obtina un job cat de cat, organizatii in care problemele de comunicare dintre angajati afecteaza major performantele.

Acesta este punctul la care ne aflam acum. Putem sa il negam, putem sa dam vina pe altii, pe criza, putem sa ne vaitam, sau putem sa facem ceva in privinta asta, incepand cu a ne schimba pe noi. Oportunitati, sunt o tona.

Cool people,

Sambata viitoare (9 octombrie 2010) are loc in Bucuresti ‚The Leap’. Este cel mai puternic program de dezvoltare personala pe care il organizez si are loc doar o data pe an.

Am turnat in acest program cele mai valoroase principii, tehnici si concepte pe care le cunosc pentru transformarea atitudinii si a vietii. Daca vrei sa participi, mai sunt doar cateva zile pentru inscriere. Deci, grabeste-te!

Apropo de atitudine, te invit sa citesti doua articole pe People Skills Decoded, blogul meu in engleza, articole care exprima viziunea mea despre atitudine si succes.

Why attitude, not aptitude determines your altitude – cel mai citit si discutat articol al meu pana in prezent.

How badly do you really want it? – un articol recent in stil motivational.

In final, imi face placere sa va anunt despre un proiect recent la care lucrez. Este vorba de un site/blog de nisa numit Conversation Starters, pe care vei gasi numai articole despre cum sa initiezi o conversatie cu alte persoane in diverse contexte.

Deocamdata sunt doar cateva articole pe acest site, dar o sa apara multe altele in urmatoarele saptamani. Asadar, te invit sa-i faci o vizita pe Conversation Starters.

Iata o distinctie pe care eu o fac si constat ca ajuta multe persoane. Face mai usoara pentru acestea luarea celor mai bune decizii in comunicare, in interactiunile cu ceilalti, si le asista sa isi imbunatateasca abilitatile sociale. Este o distinctie intre doua concepte ce suna similar:

Empatie: abilitatea de a intelege, percepe si simtii emotiile unei alte persoane.

Simpatie: tendinta de a-i ajuta pe ceilalti pentru a preveni sau diminua suferinta lor.

Acestea nu sunt definitii exacte, de dictionar, si se pare ca nu exista definitii universal acceptate ale empatiei si simpatiei in psihologie. Sunt mai degraba felul in care eu folosesc cele doua concepe, pentru a evidentia cateva aspecte cheie. Ele sunt urmatoarele:

1) Empatie este mereu buna, simpatia este buna in anumite contexte.

A intelege sentimentele altor oameni inseamna a putea accesa niste informatie foarte valoroasa, pe care o poti folosi pe cai multiple. Dar a simti nevoia de a-i ajuta pe altii, acesta este un lucru care de la un caz la altul poate fi bun sau rau. Uneori poate insemna onoare si construirea de relatii de incredere, uneori poate insemna a minti, a te purta fals, a-ti sacrifica propriile nevoi, a nu-i lasa pe ceilalti sa invete singuri si alte comportamente fara sens.

2) Poti sa ai una fara alta.

Aceasta este partea cea mai importanta. Poti sa ai simpatie, cu doar o vaga intelegere a sentimentelor celeilalte persoane. Si poti sa intelegi exact cum se simte o persoana, si tot sa ramai capabil sa nu o ajuti.

Poti sa fii o persoana foarte empatica si totusi sa iti mentii libertatea sa faci ceea ce crezi tu ca este mai bine, fie ca implica a-i ajuta pa altii sau nu. Poti sa ai empatie si sa ai optiuni in acelasi timp.

Se ne imaginam ca un prieten de-al tau te invita la petrecerea de ziua lui de nastere. Desi ti-ar face placere sa mergi, este o conferinta in alt oras in aceeasi zi la care ai vrea sa mergi si mai mult decat la ziua de nastere.

Avand empatie, intelegi ca asta va face prietenul tau sa se simta ranit, chiar un pic furios. Dar, avand simpatie doar ca o optiune, poti totusi sa spui nu invitatiei sale si sa mergi in schimb la conferinta, fara sa te simti prost. Este ceva ce mi s-a intamplat recent, si aceasta a fost alegerea mea.

De ce este aceasta distinctie esentiala? Deoarece atunci cand vine vorba de abilitati sociale, majoritatea oamenilor cred ca abilitatea de a fi empatic si tendinta de a avea simpatie sunt acelasi lucru. Daca ai empatie, ai simpatie. Daca intelegi cat de rau de simte o persoana, atunci nu te poti abtine sa nu o ajuti cumva, chiar daca rational stii ca este o decizie proasta.

Si bineinteles, avand in vedere ca cei mai multi oameni vad empatia si simpatia ca un tot unitar, cred si ca pentru a nu avea simpatie, trebuie sa iti sacrifici empatia. Trebuie sa devii ignorant si rece. De asemenea, mai cred si ca au automat multa empatie pentru ca tind sa ajute pe toata lumea. Iar toate aceste idei… sunt false.

Cand intelegi faptul ca empatia si simpatie sunt fenomene legate intre ele, dar care merg in cutii separate, poti sa ai empatie fara a avea mereu simpatie, si poti sa iti ridici abilitatile de relationare la urmatorul nivel.

Citeste articolul pe People Skills Decoded, in engleza – Empathy vs. sympathy: the big distinction.

In momentul acesta, piata romaneasca a locurilor de munca este din perspectiva mea, in cea mai rea pozitie din ultimul deceniu. Exista putine locuri de munca, multi someri, multe taieri de salarii, multi angajati munciti peste program si multe falimente.

Ceea ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca aceasta stare se auto-intretine. Pentru ca oamenii care au sansa sa accelereze iesirea din criza sunt in primul rand profesionistii capabili sa fie productivi si sa faca lucrurile sa se intample. Ori exact aceste persoane, intr-o stare de panica, aleg sa fuga de responsabilitatea lor.

Oameni care abandoneaza. De la tinerii care refuza sa isi caute un job pe motiv ca e griza si nu-i angajeaza nimeni, la angajatii care lucreaza ineficient si nu au o preocupare reala pentru performanta, la oamenii de afaceri care refuza sa iasa din vechile lor paradigme si sa faca ceva diferit, toate aceste persoane intretin singure situatia dificila si frustranta in care se afla.

Tendinta mea este sa vad o criza ca o provocare, care arata ce poate fiecare, care ii departajeaza pe cei puternici de cei slabi. Daca ar fi ca prin prisma crizei sa dau in acest moment un verdict la nivel national, as spune ca noi romanii suntem un popor de oameni slabi. De oameni care au abandonat lupta sau nici macar nu au inceput-o in mod real, preferand sa astepte, sa se ingrijoreze din reflex in mod inutil, si sa acuze clasa politica, managementul, societatea ca si cand acestea ar fi singurele cu adevarat responsabile pentru calitatea vietii lor.

Iar ceea ce reflecta acest fapt este o problema pe care consultanti in resurse umane si manageri de top il reclama de ani buni: o problema de atitudine la nivelul societatii romanesti. Marea majoritatea a romanilor au de fapt 3 probleme mari de atitudine:

1. Iresponsabilitate – convingerea ca nu ei au control si putere asupra propriei vieti, ca trebuie sa vina o putere mai mare si mai competenta ca ei, care sa le faca existenta si cariera asa cum le doresc, si are chiar aceasta datorie morala.
2. Inertie – tendinta ca odata pusi pe un anumit mod de a gandi sau a actiona sa nu le mai schimbe, chiar daca situatia necesita in mod clar asa ceva, sa prezerve cat mai mult starea de fapt de dragul traditiei, obisnuintei si a confortului.
3. Frica – de a actiona in moduri indraznete, de a apela la solutii neconventionale si incerte, de a-si asuma riscuri, de a gresi si a pierde, de a fi judecati, de a se face de ras in fata colegilor, rudelor, prietenilor, vecinului de la 2 s.a.m.d.

Iar ca un bonus, se adauga tendinta acuta a numerosi romani de a se exclude in mod eronat din categoria cu aceste trei probleme mentionate mai sus. Sa isi spuna: „Da, asa e! Asa sunt romanii in general, dar nu eu!” fara sa se opreasca cu adevarat si sa vada cum isi traiesc viata, cum arata cariera lor si ce le face sa fie astfel.

In ultimii ani, am avut sute de discutii cu oameni care isi detesta joburile, muncesc pe salarii de doi bani, si nici macar nu incearca sa faca ceva in aceasta privinta, dar care nu pierd nici o ocazie sa faca pe victimele. Intr-un final, intr-o realitatea concurentiala, mai ales pe perioade de criza, persoanele cu mentalitate de victima sunt cele care se plafoneaza cel mai mult si care au cel mai mult de suferit.

Acesta este costul mentalitatii. Iar persoanele care scot ce-i mai bun chiar si din cele mai dificile perioade, iar unele in mod special din cele mai dificile perioade, sunt cele care in fata provocarilor isi adapteaza strategiile, iar apoi calca pedala.

Citeam azi prezentarea unui training de o zi pe abilitati de comunicare si ma uitam peste continutul lui. Aceste training acopera orice de la comunicare non-verbala, la gestionarea conflictelor, la comunicare de business si prezentare cu impact. Totul intr-o singura zi!

La un moment dat acum mult timp, si eu faceam la fel. Credeam ca daca pot sa acopar totul in cat mai putin timp, o sa livrez un training valoros. Si dezvoltarea mea, o abordam cam la fel. Citeam ca un maniac 5-10 carti pe abilitati sociale, apoi ma decideam sa pun in practica… totul.

Eram naiv, nerabdator, si aveam o intelegere fragila a invatarii umane. Uitandu-ma acum la acest mod de a aborda dezvoltarea personala, fie ca e vorba de abilitati sociale, incredere in sine, productivitate sau orice altceva, ma amuza.

Ideea este urmatoarea: oamenii nu invata astfel. O fiinta umana nu este ca un computer pe care poti instala tot software-ul de care vei avea nevoie vreodata in doar 24 de ore, si gata. E mai degraba ca un computer cu o limita de instalare de 2 Mb in fiecare zi. Deci iti va lua vreo 3 ani doar ca sa instalezi sistemul de baza de operare (aham… Windows?).

A incerca sa absorbi multa informatie, din zone variate a unui domeniu larg, intr-o perioada scurta de timp iar apoi sa practici totul este o tentativa extraordinar de ineficienta pe care unele persoane o au de a-si dezvolta abilitati reale. Ea nu functioneaza din cateva motive:

• Incerci sa acoperi multe concepte si idei, obtinand astfel doar o intelegere superficiala a fiecareia;
• Iti suprasoliciti memoria si uiti vasta majoritate a teoriei pe care o inveti;
• Devii instant de-motivat cand de gandesti la a pune in practica, pentru ca ai atat de mult de pus in practica;
• Ajungi sa practici un pic din toate, ceea ce nu face nimic sa se interiorizeze cu adevarat si nu duce nicaieri.

Singurul mod in care a citi mult fara sa aplici poate sa aiba sens din punct de vedere practic este daca esti intr-o faza in care doar vrei sa te expui la cat mai multe idei posibil pe un anumit subiect, pentru a alege apoi pe care din ele te focalizezi. Insa asa cum vad eu lucrurile, asta nu este dezvoltare personala in sine, este doar o faza de preparare, de explorare. Nu te astepta sa-ti imbunatatesti abilitatile din asta.

Modul eficient de a dezvolta abilitati si atitudini reale, este sa te focalizezi pe ideile cheie care au cea mai mare valoare pentru tine, sa le explorezi mai in detaliu, sa ti le bagi bine in cap si sa le practici consistent. Si, faci asta una cate una cu fiecare idee, nu toate de o data.

Cand fac consiliere in cariera, coaching si training pe abilitati interpersonale, aplic exact acest principiu. Unii din clientii mei sunt initial surprinsi de numarul mic de idei pe care la acopar, dar pe masura ce ei trec la a le aplica, inteleg repede de ce am aceasta abordare. Si, ai observat ca am tendinta sa scriu in aceeasi maniera?

Dezvoltarea personala eficienta este mai complicata decat pare la prima vedere. Cu totii vrem sa ne imbunatatim rapid, sa absorbim cat mai multa informatie, in cat mai putin timp, si apoi sa vedem cum abilitatile noastre se dezvolta singure.

Dar nu asa are loc cresterea personala. Este un proces gradual, care se bazeaza cel mai mult pe a segmenta informatia in bucati mici, pe actiune si persistenta. De aceea in dezvoltarea personala, mai putin inseamna mai mult.

Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cat de multa carte faceai; adica nivelul de studii si notele scolare, pe baza carora se facea repartizarea la locul de munca. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generatie de angajatori ne ia pe foarte multi dintre noi prin surprindere. Pentru ca desi criteriile lor de angajare s-a schimbat simtitor, noi reproducem inca, de la o generatie la alta, vechiul model de pregatire profesionala. Ca urmare, vedem oameni care fac cate 2 facultati si 3 masterate, si totusi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care sa ne scoata din acest model, iar eu sper ca voi contribui la exact acest lucru, analizand un mare mit educational. El suna cam asa:

Trebuie sa fac facultate si/sau masterat intr-un anumit domeniu si sa iau note foarte bune, pentru a ma dovedi specialist in acel domeniu, si a ma angaja cu succes.

In ultimii ani, am intrebat in stanga si in dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanti HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, si am descoperit un tipar:

1)      In mod direct, angajatorii sunt interesati de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;

2)      Aceasta capacitate este data de 4 elemente: atitudinea si motivatia, abilitatile si cunostintele tale. Aceasta este si ordinea descrescatoare a importantei acestor criterii la angajarea tinerilor;

3)      Educatia, experienta profesionala, activitatea voluntara, comportamentul tau sunt doar potentiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar acesti indicatori nu sunt ficsi, ci au nevoie sa fie interpretati.

4)      Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tine si pregatirea ta. Sunt inteligenti, pragmatici si desfiinteaza mitul de mai sus.

In primul rand, e important sa intelegi ca titulatura de „specialist” pe care o obtii la absolvirea unei facultati sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic in care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic aceasta eticheta, in conditiile in care sistemul educational romanesc este proiectat deficitar:

• Se ignora aproape complet formarea atitudinilor si abilitatilor;
• Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunostinte;
• Cunostintele transmise sunt deseori hiper-abstracte, invechite si inutilizabile in practica;
• Cadrele didactice au o formare excesiv teoretica si folosesc metodologii de formare depasite.

Notele mari obtinute in timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanta mare doar in interiorul mediului academic. In afara lui, ele iti vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru ca o persoana cu activitatea academica foarte multa dar mai nimic altceva in CV este deseori considerata prea teoretica, lipsita se simt practic si initiativa.

Faptul ca ai studii intr-un anumit domeniu, te poate ajuta in a te angaja in acel domeniu, insa mai ales prin prisma faptului ca dovedeste motivatia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor in sine. Exista bineinteles si exceptii. De exemplu, daca vrei o profesie in drept sau medicina, este esential sa ai studii in acel domeniu. Insa dincolo de unele exceptii ca acestea, vei fi surprins sa descoperi absolventi de politehnica in resurse umane, absolventi de teologie in management etc.

Daca ai avut ocazia sa mergi la interviuri facute profesionist, poate ai observat ca mai singura intrebare legata de studii este: „De ce ai ales acest domeniu?” Dincolo de asta, recrutorul va cauta sa afle despre activitatile tale si rezultatele pe care le-ai produs, felul in care te-ai comportat in situatii reale sau in care te-ai comporta in situatii ipotetice.

Si atunci, de unde acest mare mit al educatiei, care se propaga? Eu cred ca este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact intre mediul academic si cel de afaceri, dar si 2) un semn de disperare al multor tineri si adulti. Intr-o lume competitiva, dinamica, in care prea multi dintre noi am fost invatati sa ne simtim inferiori si nesiguri, incepem sa ne agatam de orice sansa pe care o avem la indemana de a ne ridica valoarea personala pe piata.

Insa dincolo de povestile pe care le auzi in jurul tau, o facultate in plus, un anume masterat, doctorat, reprezinta doar o cale de a face anumite achizitii si a iti creste un pic sansele de angajare si promovare. Ceea ce se ignora este existenta atator alte cai, mai putin facile dar mult mai eficiente, de la activitati voluntare, proiecte in ONG-uri, la carti, training-uri, conferinte sau experienta reala de munca.

Asa ca tot ce imi mai ramane este sa iti doresc multa intelepciune in a alege.

Eduard Ezeanu

Recent am avut primul meu curs open la care toti participantii au fost femei. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca in general, clientii mei care nu sunt trimisi de catre companiile pentru care lucreaza si care isi platesc singuri, sunt de cel putin 2/3 femei.

Experienta mea nu pare sa fie o exceptie. Alti coachi, traineri, oameni ce fac consiliere in cariera imi spun ca au experiente similare. Ca regula generala, se pare ca femeile investesc vizibil mai mult in dezvoltarea personala decat barbatii: training, coaching, carti si practica.

Acum, eu nu pot sa nu ma intreb: de ce se intampla asta? Oare femeile au nevoie de mai multa dezvoltare personala decat barbatii? Oare barbatii au abilitatile sociale, abilitati de cariera, atitudinile mai bune care justifica sa nu caute la fel de multa dezvoltare personala?

Asa cum probabil ai ghicit, raspunsul este categoric “nu”. Barbatii au nevoie de dezvoltare personala la fel de mult ca si femeile. Ei doar nu investesc in ea la fel de mult. Vorbind cu oamenii despre opiniile lor privind competente si succes, am ajuns sa cred ca sunt cateva cauze:

• Barbatii sunt mai putin dispusi sa-si vada defectele si potentialul lor de imbunatatire;
• Barbatii sunt mai putin dispusi sa accepte faptul ca altcineva ar putea fi suficient de competent pentru a-i ajuta sa se dezvolte;
• Barbatii sunt mai putin dispusi sa actioneze pentru dezvoltarea personala;
• Barbatii sunt mai increzatori in capacitatea lor de a invata pe cont propriu.

Apropo: am fost vinovat de toate acestea la un moment sau altul. Ultima ar putea fi bun sau rau, in functie de context si de persoana. Dar primele trei sunt cu siguranta o problema. Simplu spus, barbatii in general isi saboteaza dezvoltarea personala si isi imbunatatesc abilitatile lor soft la o rata mai scazuta decat femeile.

La asta, adauga faptul ca prin natura noastra, noi barbatii suntem probabil cu un pas in urma femeilor privind potrivirea noastra pentru aceasta lume moderna. Femeile sunt in mod natural mai empatice, intuitive, bune la a citi limbajul corpului si au o gama larga de abilitati sociale mai bune; barbati sunt in mod natural mai agresivi si buni la a ridica chestii grele. Grozav!

Proiecteaza acest fenomen 25 de ani in viitor si, daca lucrurile evolueaza in acelasi mod, vom trai intr-o lume unde femeia tipica alearga cercuri in jurul barbatului tipic. Este mai inteligenta, mai sigura pe ea, mai eficienta, are mai mult succes si abilitati sociale mult mai bune decat omologul sau masculin.

Barbatul tipic va roti din cap si nu va intelege ce naiba se intampla cu viata si cariera sa, in timp ce o femeie va trage pe fata sau subtil hamurile. Acum ca ma gandesc, o multime din asta vad deja intamplandu-se in jurul meu. Poate doar am nevoie sa cunosc barbati de calitate mai buna si femei de calitate mai proasta. Hmm …

Oricum, vestea buna este ca in acest viitor ipotetic, putinii barbati care vor putea sa trateze de la egal la egal cu femeile vor fi un lucru foarte apreciat si interesant de avut in jur. Deci, atata timp cat esti unul dintre ei, viitorul arata bine.

Citeste articolul in engleza pe People Skills Decoded.