Daca m-ai intreba care este lucrul de care majoritatea oamenilor din societatea noastra au nevoie, as spune implinire. Una din cele mai complexe emotii umane si din perspectiva mea, unul dintre cele mai nobile scopuri in viata. In acelasi timp, este si ceva ce multi oameni sunt departe de a atinge si chiar de a intelege.

A gasi implinire a fost un subiect important in viata mea in ultimii ani, atat de important incat oarecum a dat pe dinafara si am ajuns sa-i asist pe altii prin coaching sa-si gaseasca implinirea. Sunt multe lucruri de spus pe aceasta tema. Dar o sa fiu succint si iti voi prezenta ghidul meu in 4 pasi pentru gasirea implinirii.

Pasul 1: Intelege ce este implinirea. Ca si emotie, implinirea este ceva diferit de placere sau alte emotii pozitive. Placerea este emotia pozitiva de baza pe care o simti cand desfasori o anume activitate si este semnul ca esti pasionat de acea activitatea. A cauta placere este bine, dar ea nu este implinire.

Implinirea este o stare psihologica mai evoluata, care reflecta faptul ca o anume activitate are semnificatie pentru tine. Nu inseamna ca iti place, ci inseamna ca acea activitate este aliniata cu valorile tale si drept urmare, mintea ta o interpreteaza ca avand semnificatie. Doar atunci te simti implinit.

Pasul 2: Cunoaste-ti valorile. Daca sentimentul de implinire este o reflectare a faptului ca faci lucruri aliniate cu valorile tale, inseamna ca ai nevoie sa iti cunosti bine valorile pentru a fi cu adevarat capabil sa gasesti implinirea. Acesta este un lucru cu care constat ca majoritatea oamenilor au o problema, motiv pentru care se zbat cu a gasi implinirea.

Pune-ti singur aceasta intrebare esentiala: „Ce este important pentru mine?” Poate este echilibrul, invatarea, variatia, a-i ajuta pe ceilalti, a crea, a fi popular sau orice altceva. Aceasta intrebare este una din cele mai bune moduri de a-ti descoperi valorile. Smecheria este sa te tii de ea si sa te focalizezi pe cele mai importante lucruri.

Pasul 3: Creeaza-ti strategia. Din pacate, odata ce iti dai seama ce este important pentru tine, este improbabil sa il poti obtine doar dand din degete. Lucruri precum faima, succes, bani sau independenta nu vin pur si simplu. In mod surprinzator, nici macar a-i ajuta pe altii intr-un mod cu semnificatie nu se poate intampla pur si simplu.

Ai nevoie de o strategie. Ai nevoie de o secventa de actiuni bine organizata prin care sa treci, pentru a ajunge sa-ti aliniezi viata si cariera cu valorile tale cele mai inalte si sa le pastrezi astfel. Deci, obtine informatii, gandeste-te si dezvolta-ti o strategie pentru a crea conditiile potrivite pentru implinirea ta.

Pasul 4: Umple golurile. Uneori, iti va fi greu, aproape imposibil sa aliniezi viata ta cu o anumita valoare. Poate vrei sa ai echilibru in viata, dar tot dai peste sefi insistenti care iti cer constant sa muncesti peste program, lasandu-ti putin timp pentru a mai face altceva.

O astfel de situatie este doar un semn ca ai nevoie sa ajungi la un nou mod de a fi, pentru a-i putea face fata. Cu alte cuvinte, ai nevoie sa-ti dezvolti anumite abilitati sau atitudini. In acest caz poate ai nevoie sa inveti cum sa setezi granite personale si cum sa spui nu, si astfel vei putea sa creezi echilibru in viata ta. Majoritatea esecurilor in a trai pe baza propriilor valori este doar un semn ca trebuie sa umpli niste goluri legate de abilitatile si atitudinile tale.

Acest ghid este pana aici doar cuvinte cu o forma. La sfarsitul zilei, ce conteaza cel mai mult este punerea lui in practica. Lectia fundamentala pe care am invatat-o eu despre gasirea implinirii este ca actiunea si o minte deschisa sunt cele mai importante ingrediente. Pune acest ghid in actiune, si vei vedea niste lucruri foarte frumoase intamplandu-se.

Stii ce job vrei, in ce fel de organizatie. Te pui pe treaba pentru a il obtine. Realist vorbind, mai ales daca aspiratiile tale sunt inalte, chiar daca esti foarte bun, va urma nu o simpla actiune ci un intreg proces de angajare, care uneori poate dura 3-6 luni si chiar mai mult.

Ca sa intelegi de ce, gandeste-te doar la faptul ca:

• Joburi de vis nu pica zilnic din pom. Ai nevoie sa cauti oportunitati, sa accesezi piata invizibila a locurilor de munca, sa folosesti si dezvolti reteaua ta de contacte, sa astepti;
• Odata ce ai dat de un job si trimis CV-ul tau, angajatorul nu se va uita neparat imediat pe el. Poate astepta acumularea unui anumit numar de CV-uri inainte de a incepe analiza lor si a trece la etapa interviurilor;
• Va exista o serie de cateva interviuri (de exemplu, intai un interviu cu un recrutor, apoi cu managerul de resurse umane, apoi cu managerul departamentului in care vei lucra), care se pot intinde multe saptamani, mai ales daca exista multi alti candidati;
• In orice moment al recrutarii si selectiei (trimiterea CV-ului, primul interviu, al doilea etc.), angajatorul poate decide ca nu esti potrivit si deci nu vei trece mai departe. Tu poti decide de asemeni ca nu este potrivit angajatorul sau jobul;
• Poti fii ales pentru job, dar sa nu reusesti sa negociezi cu angajatorul o oferta acceptabila (salariu, beneficii, perioada de incepere etc.). Drept urmare, o iei de la capat;
• Intelegi unde bat?

Data fiind durata procesului de angajare, mai ales daca in plus, in timp ce cauti jobul visurilor tale nu esti angajat si nu ai un venit, presiunea de pe umerii tai are sanse sa devina foarte mare.

Iti propun un concept care te va ajuta sa scapi de o parte din ea: jobul interimar. Un job interimar este o activitate pe care o desfasori intre ultimul job sau studii si jobul ce va urma, prin care sa iti asiguri un venit care sa iti asigure existenta. Jobul interimar este doar o statie temporara, nu o destinatie finala. El prezinta o serie de avantaje cheie:

• Nu necesita experienta sau calificari extraordinare si este usor de obtinut;
• Reprezinta o sursa de venit, nu foarte mare dar suficienta cat sa iti acoperi nevoile de baza si sa te poti descurca;
• Astfel, ajuta la diminuarea presiunii si iti permite sa abordezi procesul de angajare cu rabdare, si sa nu actionezi pripit, luand decizii pe care le vei regreta mai tarziu;
• Iti poate da sansa sa iti dezvolti o serie de abilitati universal utile, cum ar fi cele de comunicare sau lucru in echipa, care isi vor gasi rolul si in jobul pe care il doresti cu adevarat;
• Ai sansa sa explorezi si cine stie, poate sa descoperi un nou domeniu care te intereseaza, sa afli ceva nou despre abilitatile si valorile tale;
• Poti sa iti faci contacte noi si daca produci rezultate bune, rost de o recomandare pentru viitorul tau job.

Exista numeroase joburi interimare. Ele depind si de nivelul tau de expertiza, dar daca esti destul de tanar si neexperimentat, iti recomand sa iei in considerare joburi ca agent de vanzari, operator de interviuri, chelner sau receptioner. Important este sa fie un job usor de obtinut, usor de parasit, cu program flexibil si fara ore lungi de munca, ca sa iti lase timp si energie sa te ocupi in continuare de cautare jobului care te intereseaza pe termen lung.

Poate te intrebi, cum o sa para un astfel de job, pentru viitorul angajator? Evident ca CV-ul tau ar arata mult mai bine fara devieri de cariera in el, dar mult mai rau cu perioade lungi de pauza. Vestile mele sunt bune: jobul interimar, poate fi luat ca un indicator al spiritului tau practic si al unei abilitati de planificare. Dar va fi misiunea ta sa te asiguri ca este interpretat in acest fel, mai ales pe timpul interviului.

Pentru a avea o crestere naturala de la studii la job si de la un job la altul, ai nevoie sa gandesti in perspectiva, sa anticipezi oportunitatile si riscurile, sa fii deschis si sa ai initiativa. Multi dintre noi nu suntem insa, din pacate, formati in acest fel. De exemplu, putine persoane isi pun problema angajarii in primii ani de facultate, pentru a incepe sa isi faca o retea de contacte, pe care sa o foloseasca mai incolo. Stiu insa si persoane care s-au intors de la un masterat in strainatate si avea deja un job asigurat, pentru ca s-au apucat sa il caute din timpul masteratului.

Este important ca odata ce ai obtinut un job interimar, sa nu te opresti acolo si sa renunti la visele tale, doar pentru ca acel job este simplu si comod, iti asigura un venit, iar cautarea unui loc de munca asa cum iti doresti este stresanta. Daca faci acest lucru, este alegerea ta. Fii insa constient ca dupa 3-4 ani la rand, petrecuti intr-un job de mana a doua, credibilitatea ta de profesionist cu initiativa si determinare, este ca si dusa.

Decizia este a ta. Succes!

Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cat de multa carte faceai; adica nivelul de studii si notele scolare, pe baza carora se facea repartizarea la locul de munca. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generatie de angajatori ne ia pe foarte multi dintre noi prin surprindere. Pentru ca desi criteriile lor de angajare s-a schimbat simtitor, noi reproducem inca, de la o generatie la alta, vechiul model de pregatire profesionala. Ca urmare, vedem oameni care fac cate 2 facultati si 3 masterate, si totusi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care sa ne scoata din acest model, iar eu sper ca voi contribui la exact acest lucru, analizand un mare mit educational. El suna cam asa:

Trebuie sa fac facultate si/sau masterat intr-un anumit domeniu si sa iau note foarte bune, pentru a ma dovedi specialist in acel domeniu, si a ma angaja cu succes.

In ultimii ani, am intrebat in stanga si in dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanti HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, si am descoperit un tipar:

1)      In mod direct, angajatorii sunt interesati de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;

2)      Aceasta capacitate este data de 4 elemente: atitudinea si motivatia, abilitatile si cunostintele tale. Aceasta este si ordinea descrescatoare a importantei acestor criterii la angajarea tinerilor;

3)      Educatia, experienta profesionala, activitatea voluntara, comportamentul tau sunt doar potentiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar acesti indicatori nu sunt ficsi, ci au nevoie sa fie interpretati.

4)      Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tine si pregatirea ta. Sunt inteligenti, pragmatici si desfiinteaza mitul de mai sus.

In primul rand, e important sa intelegi ca titulatura de „specialist” pe care o obtii la absolvirea unei facultati sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic in care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic aceasta eticheta, in conditiile in care sistemul educational romanesc este proiectat deficitar:

• Se ignora aproape complet formarea atitudinilor si abilitatilor;
• Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunostinte;
• Cunostintele transmise sunt deseori hiper-abstracte, invechite si inutilizabile in practica;
• Cadrele didactice au o formare excesiv teoretica si folosesc metodologii de formare depasite.

Notele mari obtinute in timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanta mare doar in interiorul mediului academic. In afara lui, ele iti vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru ca o persoana cu activitatea academica foarte multa dar mai nimic altceva in CV este deseori considerata prea teoretica, lipsita se simt practic si initiativa.

Faptul ca ai studii intr-un anumit domeniu, te poate ajuta in a te angaja in acel domeniu, insa mai ales prin prisma faptului ca dovedeste motivatia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor in sine. Exista bineinteles si exceptii. De exemplu, daca vrei o profesie in drept sau medicina, este esential sa ai studii in acel domeniu. Insa dincolo de unele exceptii ca acestea, vei fi surprins sa descoperi absolventi de politehnica in resurse umane, absolventi de teologie in management etc.

Daca ai avut ocazia sa mergi la interviuri facute profesionist, poate ai observat ca mai singura intrebare legata de studii este: „De ce ai ales acest domeniu?” Dincolo de asta, recrutorul va cauta sa afle despre activitatile tale si rezultatele pe care le-ai produs, felul in care te-ai comportat in situatii reale sau in care te-ai comporta in situatii ipotetice.

Si atunci, de unde acest mare mit al educatiei, care se propaga? Eu cred ca este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact intre mediul academic si cel de afaceri, dar si 2) un semn de disperare al multor tineri si adulti. Intr-o lume competitiva, dinamica, in care prea multi dintre noi am fost invatati sa ne simtim inferiori si nesiguri, incepem sa ne agatam de orice sansa pe care o avem la indemana de a ne ridica valoarea personala pe piata.

Insa dincolo de povestile pe care le auzi in jurul tau, o facultate in plus, un anume masterat, doctorat, reprezinta doar o cale de a face anumite achizitii si a iti creste un pic sansele de angajare si promovare. Ceea ce se ignora este existenta atator alte cai, mai putin facile dar mult mai eficiente, de la activitati voluntare, proiecte in ONG-uri, la carti, training-uri, conferinte sau experienta reala de munca.

Asa ca tot ce imi mai ramane este sa iti doresc multa intelepciune in a alege.

Eduard Ezeanu

1. Luni de dimineata cand te scoli, ai o stare emotionala proasta, desi sambata aveai o stare foarte buna.

2. O mare parte a timpului petrecut la serviciu, te simti plictisit sau de-motivat.

3. Ai o toleranta scazuta pentru discutiile despre job in afara jobului.

4. Petreci mai mult de 50 de ore pe saptamana lucrand.

5. Ai conflicte si neintelegeri din ce in ce mai dese, cu din ce in ce mai multe persoane la job sau din cauza jobului.

6. In ultimele luni, te-ai ingrasat, ai slabit sau te-ai imbolnavit datorita activitatii profesionale.

7. Dupa ce te intorci de la birou, tot ce ai chef sa faci este sa te uiti la TV, sa te joci pe computer sau sa dormi.

8. Iti place foarte mult sa auzi sau sa citesti glume si ironii pe tema carierei, sefilor, muncii s.a.m.d.

9. Nu ai nici cea mai vaga idee unde se duce si cum va arata cariera ta peste 5 ani.

10. Uitandu-te la ceea ce faci profesional, nu te simti implinit.

11. Petreci o mare parte din timpul de la birou pe Messenger, Facebook, sau la barfe cu colegii.

12. Esti nevoit zilnic sa minti sau sa ascunzi diverse aspecte pentru a-ti desfasura activitatea fara incidente.

13. Petreci mult timp visand cu ochii deschisi, la o cariera sau o viata radical diferite de ceea ce ai acum.

14. Inventezi scuze ca sa iti iei liber de la serviciu.

15. Te vaiti in mod repetat celorlalti de seful tau, colegii tai, salariul tau, responsabilitatile tale, s.a.m.d.

16. Nu ai invatat mai nimic nou in plan profesional in ultimul an.

17. Seful tau nu stie mai nimic despre tine.

18. Ai din ce in ce mai putini prieteni pentru ca nu mai ai timp pentru ei.

19. Nu poti sa petreci o zi intreaga fara sa te deconectezi si sa nu te gandesti la job.

20. Citesti articole despre semne ca e timpul sa schimbi ceva in cariera ta.

Vorbesc destul de des despre diverse strategii pentru avansarea in cariera: asumarea de noi responsabilitati, comunicarea onesta sau obtinerea de vizibilitatea in companie. Din start, unele persoane imi ridica obiectii, spunandu-mi ca au un manager comunist, colegi ipocriti, sau ca lucreaza intr-o companie de doi bani, unde aceste strategii nu functioneaza.

Nu o sa-i contrazic. Pentru ca desi deseori aceste obiectii sunt exagerate, exista o parte de adevar in ele, care face necesara o alta abordare. Care? Daca esti mai mult sau mai putin in aceasta situatie, ai un pas foarte clar de facut: schimb-ti jobul!

Cand vine vorba de companii, manageri si oameni pe care ii gasesti in acestea, eu vad existenta mai multor lumi. De pilda:

• Exista o lume a patronilor pe care tot ce-i intereseaza este sa scoata un profit cat mai mare, prin orice mijloc posibil.
• Exista o lume a companiilor care incearca sa fie profesioniste si au anumite element de profesionalism, dar au si hibe evidente.
• Exista lumea companiilor de top, care sunt bine organizate, valorizeaza competenta, investesc in oamenii lor si in general, fac lucrurile „ca la carte”.

Un lucru pe care nu prea l-am mentionat pana acum este acela ca mi-am dezvoltat o mare parte din ideile de consiliere in cariera urmarind ceea ce functioneaza in lumea angajatorilor de top. Pentru ca ne-am imaginat ca acolo vrei sa faci cariera si pentru ca acolo se poate face cel mai usor.

Asa ca daca lucrezi intr-o companie total neprofesionista, nu te astepta ca aceste strategii sa functioneze la fel de bine. Pe de alta parte, daca acesta e cazul, nu pot sa nu ma intreb: ce cauti acolo si de ce nu te ocupi cat se poate de serios de cautarea unui alt job?

Una din sarcinile tale pentru dezvoltarea unei cariere de top este sa intri in lumea angajatorilor si profesionistilor de top. Daca esti la inceputul carierei, preferabil este sa iti faci intrarea de aici. Daca lucrezi deja si angajatorul tau nu este in aceasta categorie, atunci este important sa faci aceasta tranzitie catre un angajator de top.

In acest sens, am o recomandare cheie pentru tine: fa networking. Mergi la evenimente, conferinte, cunoaste oameni din companii de top, tine legatura cu ei. Daca le creezi o impresie buna ca persoana si ca profesionist, te pot ajuta prin informatii si prin recomandari sa accesezi un job in compania unde lucreaza si nu numai.

Prin networking eficient, poti faci chiar trecerea directa de la un job intr-o companie absolut neprofesionista la una foarte profesionista. Ceea ce altfel se intampla mult mai greu si necesita deseori un pas intermediar, printr-o companie semi-profesionista.

Vestea buna este ca aceasta lumea a angajatorilor de top exista si in Romania. Mai mult, ea devine din ce in ce mai mare, pe masura ce diverse companii lucreaza la a se profesionaliza. Nu te astepta sa gasesti compania perfecta. Nu exista. Cunosc personal insa numeroase persoane, in Romania, care considera angajatorul lor unul foarte bun si se bucura sa fie alaturi de compania respectiva. Este responsabilitatea ta sa te asiguri ca si tu ajungi intr-o astfel de companie. Succes!

Ma branduiesc ca un communication coach. Este felul meu de a spune ca folosesc intelegerea mea asupra abilitatilor sociale si abilitati mele de coaching pentru a asista oamenii in a-si imbunatati comunicarea si de acolo, a obtine tot felul de rezultate interesante.

Exista multe persoane in coaching. Si exista mult mai multe persoane care doresc, sau, cel putin viseaza sa faca coaching. Perceptia mea este ca de multe ori, oamenii sar in acest domeniu cu aceeasi intelegere despre a fi un coach pe care o are un copil de 10 ani despre a fi un chirurg. Stiu ca si eu am avut cu siguranta naivitatea mea despre acest domeniu, atunci cand am inceput sa fac coaching.

Acest lucru nu este in totalitate cauzat de lipsa de informatii disponibile despre coaching. Una din cauzele majore este existenta in toate aceste informatii a multe mituri larg raspandite despre a fi un coach. Scopul meu aici este sa abordeze 3 dintre cele majore.

Mitul 1: Totul este dragostea pentru oameni.

Dragostea pentru oameni este cu siguranta o mare parte de a fi un coach. Dar nu este totul. Coaching-ul este de asemenea o afacere si ai nevoie sa-l gestionezi ca una. Asta inseamna ca iti pasa de oameni, ii ajuti, poate chiar ii ajuti neconditionat sau sa dai mai mult decat e nevoie, dar la sfarsitul zilei, te asiguri ca este profitabil financiar pentru tine ca si coach.

Am intalnit persoane in coaching care credeau ca daca dau tot, le pasa de toti si nu cer nimic, vor avea succes in coaching. Acum lucreaza in recrutare, PR, oriunde numai nu in coaching. Deoarece nu au reusit sa faca coaching-ul sustenabil pentru ele.

Mitul 2: Totul este sa pui intrebari.

A pune intrebari este un mijloc excelent de a facilita solutii si un instrument important in coaching. Insa nu e tot ce conteaza.

Exista 2 tipuri de coaching: directiv si non-directiv. Coaching-ul non-directiv se bazeaza foarte mult pe intrebari, dar nu se opreste aici. El implica si ascultare eficienta, parafraza, inspirare si stimulare a clientului. Coaching-ul directiv implica prezentarea de principii si tehnici, punctarea unor aspecte pe care clientul nu le vede, oferirea de feedback specific sau sfaturi.

Unii coachi au o abordare non-directiva, unii au o abordare directiva, iar unii au o abordare mixta. Eu sunt in aceasta ultima categorie: Folosesc ceea ce functioneaza cu un client anume, pentru a genera un rezultat anume. Daca vrei rezultate de top ca si coach, va trebui sa ai un set destul de mare de instrumente pentru coaching, pe care le utilizezi cu maiestrie.

Mitul 3: A deveni un coach este usor.

Daca vorbim despre a-ti lua pe eticheta de coach, nimic nu este mai usor. Dar daca vorbim despre a avea abilitatile necesare pentru a face coaching profesional, acesta este un teritoriu foarte diferit.

Unii oameni si unele companii doresc sa crezi ca a fi coach este cum spun englezii, „the next big thing”. Tot ce trebuie este sa-ti pese de ceilalti (ceea ce aproape oricine crede ca este valabil pentru sine), a obtine niste instruire si certificare formala (pe care de obicei o ofera), si esti gata sa faci bani, ajuti oamenii si salvezi lumea, toate acestea cu un program flexibil si din confortul propriei case.

Din pacate, nu este asa de usor. A deveni un coach bun implica folosirea instrumentelor corecte, multa practica si capacitatea de a te imbunatati in mod consistent de la o sesiune de coaching la alta.

Cel mai important, a fi un coach foarte bun depinde de intelegerea pe care o ai privind combinatia ta unica de punctele forte si dezvoltarea unui stil unic de coaching care le valorifica, producand in acelasi timp rezultate de top. Am uitat sa mentionez cumva, sa te si distrezi cu procesul?

Citeste articolul in engleza pe Improve: People Skills Decoded.

Saptamana asta sunt la munte, tinand un training. Pe aici, ziua se invata si se face public speaking, noaptea se pune la cale transformarea societatii, la un pahar de vin.

Am destul de putin timp pentru scris, asa ca in loc de un articol, te invit sa urmaresti doua filmulete din partea Career Builder. Pentru ca te pot ajuta sa constientizezi aspecte importante despre cariera ta, satisfactie si valoare personala la locul de munca, si pentru ca sunt bine realizate.

De asemenea, te invit sa vizitezi Ideas With A Kick, blogul meu in limba engleza, pe care in ultimele saptamani am scris cateva articole de care sunt foarte mandru pe teme legate de increderea in sine, abilitati sociale si dezvoltare personala.

Unele din intrebarile care mi se pun despre serviciile mele de consiliere in cariera sau coaching pe abilitati de comunicare ma fac sa constientizez ca in general, exista o intelegere superficiala a conditiilor necesare pentru a obtine rezultate si a modului cum o alta persoana te poate asista.

„Dupa cateva sedinte de consiliere in cariera o sa stiu ce cariera mi se potriveste cel mai bine?”

Probabil ca nu. Mai ales daca nivelul de autocunoastere cu care pornesti tinde catre zero. Dar, vei obtine considerabil mai multa claritate privind zonele care tie se potrivesc, vei pune rotitele in miscare si vei stii cum sa le tii in miscare pentru a ajunge sa intelegi foarte clar ce cariera ti se potriveste. De obicei, in 3-6 luni, uneori in mai mult.

„Dupa sedintele in care voi invata sa ma vand mai bine in procesul de angajare, ce garantie am ca o obtin jobul dorit?”

Nu ai. Angajarea cu succes depinde de multi factori, printre care realismul obiectivelor tale de angajare, ce inveti la sedintele respective, cat si cum aplici cele invatate, felul cum iti dezvolti pe termen lung abilitatile sociale, de vanzare si increderea in sine, precum competenta ta profesionala. Dincolo de nivelul primilor doi factori pe care eu ii pot influenta, restul sunt in afara controlului meu si depind de tine.

Iar acestea sunt doua astfel de intrebari. Exista o fascinatie foarte mare pentru leacuri miraculoase: solutii simple, usor de aplicat, care iti vor rezolva instantaneu toate probleme si te vor face sa obtii viata, cariera, relatiile pe care le doresti.

O dieta miraculoasa, acel unic secret al fericirii, acea tehnica de comunicare prin care poti face pe oricine sa faca ce vrei, acea metoda rapida de a te imbogati si bineinteles, acel serviciu de consiliere in cariera prin care esti efectiv luat de mana si pus in scaunul de CEO al unui importante companii multinationale.

Iar faptul ca pe piata exista o explozie de servicii ce promit astfel de solutii miraculoase este dovada faptului ca multi oameni cred in ele. De fapt, cand vina vorba de solutii pentru a obtine ce vor, concluzia mea este ca romanii se impart in mare in 2 tabere:

1)      Scepticii extremi, care nu cred ca nimeni si nimic ii poate ajuta, nici macar ei insisi. Pe acestia i-ai pierdut ca si clienti pur si simplu pentru ca le promiti rezultate, iar ei pur si simplu nu cred in asa ceva.

2)      Credulii extremi, care cred ca exista o solutie magica pentru toate probleme lor, iar cand o vor gasi, viata lor va fi bestiala. Pe acestia ii castigi ca si clienti cu cat le promiti mai mult, mai bine si mai repede.

Din fericire, se formeaza incet-incet si o a treia tabara. Cea a optimistilor realisti, care stiu ca pot avea o viata prospera, o cariera implinita, stiu ca exista metode care-i pot ajuta in acest sens, fie ca vorbim de training, coaching, consiliere in cariera, citit o carte sau altceva, si stiu ca rezultatele necesita insa timp, efort, persistenta si preferata mea, dezvoltare personala.

De cand a inceput criza economica, periodic aud povesti de la diverse persoane din diverse companii despre cum li s-a taiat din salariu, sunt tinute peste program, sunt chemate in weekend la birou sau primesc responsabilitati ce nu tin de jobul lor.

Majoritatea acestor persoane, desi nemultumite, ofteaza, apoi pur si simplu incearca sa se adapteze. Deoarece au senzatia ca nu e vina angajatorului, e vina crizei ce il afecteaza. Uneori, asa este. Insa deseori, se inseala amarnic si se lasa fraieriti de sistem.

Din pacate, unele companii din Romania folosesc criza ca o scuza pentru a stoarce cat mai mult de la angajatii lor iar acestia sa nu protesteze. Ele reusesc sa scape cu tot felul de tratamente ale angajatilor, sub pretexte precum: “E criza, ce sa faci?”, „Trebuie sa facem sacrificii in perioada asta“, „Fii multumit ca mai ai un loc de munca”.

Cineva imi spunea recent despre o companie importanta din IT care a renuntat la traducatori si isi pune specialistii IT sa faca si munca de traducere in diverse limbi, pe care de abia le stapanesc. Zvonistica, in momentul acesta, insa m-a facut sa ma intreb: cum sa ti se faca asta ca angajat in IT?

Daca este sa vorbim de echitate, este normal ca daca criza afecteaza o companie, sacrificiile sa fie facute in masuri egale in toate zonele companiei respective. Daca de pilda, angajatilor li se taie 20% din salariu, sa se intample la fel si pentru management, sa aiba si actionariatul o cadere de 20% a profitului.

Unele companii, chiar practica aceasta echitate. Altele, pe timp ce criza, cauta sa taie din costurile cu angajatii pentru a pastra acelasi profit. Altele, nici macar nu sunt afectate grav de criza si totusi se folosesc de ea sa taie din costurile cu angajatii, marindu-si profitul. In toate cele 3 categorii intra tot felul de companii, de la multinationale recunoscute, la firme mici cu patronat romanesc.

A folosi criza ca o scuza pentru a determina angajatii sa faca compromisuri nejustificate nu este un fenomen care are loc doar in Romania. Insa cred ca aici se manifesta cu o intensitate acuta, si este in mare parte vina angajatilor romani. Pentru ca multi dintre angajatii romani au 2 mari probleme.

1. Sunt dezinformati. Habar n-au cat de afectata de criza este in mod real compania unde lucreaza, cat de afectata este industria in care aceasta opereaza, ce se intampla cu adevarat. Se bazeaza pe zvonuri, pe stiri dramatizate si pe firmituri de informatie.

1. Sunt speriosi. Cum aud de criza, de probleme financiare, de oameni dati afara, nu mai tin cont de nimic si intra in panica. Nu mai tin cont de diferentele care exista intre companii, industrii, oameni, nu mai sunt constienti de propria valoare profesionala si de toate variabilele ce merita puse in ecuatie.

Iti recomand cu caldura sa te gandesti la compromisurile pe care le-ai facut sau care ti cere sa le faci pe motiv de vremuri grele, criza economica, si sa cauti sa intelegi in mod realist necesitatea lor. Ai putea descoperi ceva… surprinzator.

Sambata am organizat Scoala de Networking, editia a 3-a. Am cunoscut oameni noi, fiecare cu ceva interesant de spus, am vorbit pana am inceput sa ragusesc despre networking, abilitatile sociale, viata si m-am distrat de minune. Tinand cont de asta si de feedbackul pozitiv din partea participantilor, imi este clar ca acest seminar este unul pe care o sa-l organizez inca multi ani de acum incolo.

Cireasa de pe tort la aceasta editie au fost cei 2 invitati speciali: Maria Galca, care a vorbit despre planificarea strategica a activitatii de networking si Dragos Roua, care a vorbit despre comunicare online si folosirea retelelor sociale pentru a face networking. Doi super-oameni si super-profesionisti.

Ma gandeam dupa Scoala de Networking la care sunt cele mai importante lucruri pe care le-am spus la seminar, si primul care mi-a venit in minte este faptul ca abilitatile sociale nu inseamna sa copiezi pe altii si sa te porti social in feluri total opuse cu felul tau de a fi. Cam tot ce vei reusi este sa arati ca un clovn.

Abilitatile sociale inseamna sa-ti gasesti acel stil de a interactiona cu oamenii care se potriveste cel mai bine cu personalitatea ta. Apoi, sa faci modificari strategice si graduale in comportamentul si gandirea ta, pentru a-ti asuma acel stil. Asta este ceea ce cred ca au nevoie majoritatea oamenilor sa invete privind abilitatile sociale, pentru a construi relatii de incredere, a se dezvolta profesional si a avea o viata sociala implinitoare.

Scoala de Networking este unul din acele evenimente care imi amintesc de ce mi-am ales ca misiune profesionala sa asist oamenii in dezvoltarea abilitatilor sociale, in special cele de comunicare. Sunt deja cu gandul la cand sa organizez urmatoarea editie.