20 de Semne ca e timpul sa schimbi ceva in cariera ta

Nu as fi in tocmai de acord.
Din pacate, omul are un sistem prost de evaluare a situatiilor, mai mult decat atit, cum scriam si la:
http://blackares.blogspot.com/2010/02/educatia-comunista.html

Noi suferim si mai mult din cauza a ceea ce eu numesc educatie comunista.
Astfel, noi nu cunoastem ce si cum sa facem cu banii, nu cunoastem ce inseamna sa iti cauti un job, nu cunoastem cum sa ne dozam efortul in cautarea unui job.
Asa ca omul tipic, care are un job, e nemultumit de el, cauta un alt job, dar nu cu atita convingere ca atunci cand ar fi in situatia sa nu aiba niciun job.
De obicei suntem porniti sa alegem situatia cea mai putin riscanta, cum zice si vorba romaneasca “nu da cioara din mana pentru vrabia de pe gard”, dicton mai tampit nu am auzit.
Astfel, noi ducem banii in depozite bancare si ii blocam acolo, suportam orice la job pentru ca jobul e sfant si ne multumim cu fraze de genul
“lasa frate, se poate si mai rau”.
Sau celebrul:
“Bine ca ai o aplecatoare deasupra capului”.
Ce recomand eu este sa avem un minim de educatie financiara si sa ne construim in mod inteligent ceea ce inseamna avere.
O sa radeti pe sub mustati (care aveti) si o sa ziceti ca “a venit si asta acuma, avere au doar bogatii aia”.
Nu, ceea ce le spun celor cu care vorbesc, este ca averea este practic, cat timp reusesti tu sa rezisti, fara sa muncesti, cu veniturile pe care le ai.
Astfel averea se masoara in luni, zile, ani, nu in bani.
Sa revin la subiect, procnoza este ca, atita timp cat ai un job, nu iti place, dar continui sa il menti nu vei reusi sa gasesti un job corespunzator.
Am sa ma explic cu cateva argumente:
1. Cauti ceva mai bine platit intodeauna, drept pentru care s-ar putea sa ratezi un job mai bun, dar mai prost platit.
2. Nu ai aceeasi abnegatie in cautare, te gandesti ca oricum, macar ai un job, ai un venit, asa ca nu stai in apa.
3. Exact cum ai spus, iti pui intrebarea idioata “si dupa e fac”.
4. Inevitabil se produce o incurcatura, sigur poate ca seful tau actual sa afle ca iti cauti de munca si de aici scenariile sunt multiple:
4.a Te da afara, caz in care va trebui sa ii multumesti, ti-a rezolvat problema.
4.b Viata ta devine un calvar acolo, caz in care va fi si mai rau.

Gandeste-te ca daca renunti la job, tu o faci controlat, stii exact in ce moment si deja tre sa ai in cap o strategie de a aborda problema cautarii urmatorului job.
Pe cand, perpetuand situatia, daca lucrurile merg rau, s-ar putea sa te trezesti exclusa in momentul in care tu nu esti pregatita si deci va trebui sa ai un timp in care sa te pregatesti pentru noua situatie.

Un alt lucru pe care ti-l recomand, nu exclude posibilitatea pornirii unui mic business in ceea in ce te pricepi tu.
Aruncati din minte toate mentalitatile eronate si prejudecatile legate de afaceri si vezi ce ramane.
Ca sa eliminam una, sa stii ca nu e nevoie de bani sa pornesti un business.

Sfatul general (nu sunt expert ca Eduard, dar sunt patit si pot macar sa zic ce a functionat la mine),
Nu bagati toti banii de la salariu in consum sau in depozite, incercati sa cochetati si cu unele mici investitii, in orice caz, incercati sa va construiti o avere de 3 luni, timp in care puteti ok sa stati o luna sa va reculegeti, o alta luna sa luati decizii si sa puneti in practica deciziile luate,
iar in a treia luna deja sa aveti un nou job, sau sa il cautati si sa il gasiti, sau deja sa porniti mica voastra afacere.
Eu pentru ca sunt orb si pentru ca nimeni nu m-a dorit ca angajat, dupa ce am fost restructurat de la fostul loc de munca, nu mi-a fost foarte greu sa aleg si am ales o afacere micuta dar vesela.
Pentru asta insa, a trebuit sa stau 6 luni de zile, in care doar sa stau si sa distrug incet incet toate prejudecatile cu care fusesem indoctrinat de educatia primita.
De la prima, ca pentru a face afaceri iti trebuie bani
pana la cele mai propagandistice de genul:
“bogati nu ajung decat aia care fura si sunt necinstiti”.
Acum, la un an distanta dupa ce am ramas fara job, nu pot sa spun ca sunt cine stie unde, dar ma simt (si asta e foarte important) ma simt mult mai bine decat chiar cand munceam si castigam salariul ala interesant.
Acum castig mult mai putin, dar imi place nespus cum se intimpla lucrurile.
Cand munceam, ma incadram la cele 20 de puncte si niciodata nu am avut curaj sa imi dau demisia.
La mine, pe langa fricile obisnuite se adauga si aia ca sunt orb si ca stiu ca nimeni altcineva nu o sa ma angajeze, asa ca am rabdat toate cele 20 de puncte
ajungand in final sa fiu dat afara cand firma a luat-o pe o panta descendenta.
Ofer scuzele mele Eduard daca am fost pe langa subiect, sper sa nu te superi prea tare.